Calo împotriva Italiei

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 48408/99 prezentate de Romualdo Cal Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 1 decembrie 1997 și înregistrată la 28 mai 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1962 și rezident la Oria (Brindisi). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Ernesto Vecchio, avocat la Heidelbergh (Germania). La 23 noiembrie 1992, reclamantul a formulat o acțiune în fața judecătorului de instanță din Oria (Brindisi), funcționând ca judecător al muncii, pentru a obține plata de către angajatorul său a diferenței dintre salariile plătite și cele pe care ar fi trebuit să le primească.

La 27 noiembrie 1992, judecătorul de instanță a stabilit prima audiere la 22 februarie 1993. Din cele 20 de audieri prevăzute între această dată și 27 aprilie 1999, cinci au fost revocate din oficiu, două au fost depuse la cererea părților, una din cauza absenței lor, șase au dus la audierea martorilor, trei o expertiză și trei prezentarea concluziilor părților. Cu ocazia ultimei audieri, judecătorul de instanță a stabilit deliberarea cauzei la 28 martie 2000 ca urmare a supraîncărcării rolului. Cu toate acestea, din cauza eliminării districtului instanței judecătorului judecătorului judecătoresc din diaoria, cauza a fost atribuită tribunalului din Brindisi, iar încuviințarea a fost amânată la 3 iulie 2000. Plângerea reclamantului se referă la durata procedurii în litigiu.

Această procedură a început la 23 noiembrie 1992 și era încă în curs de desfășurare la 3 iulie 2000. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care a avut loc la această dată de peste șapte ani și șapte luni pentru o instanță, nu îndeplinește cerința Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de timp rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară request requestable toate mijloacele de fond rezervate.

S. Dollé J.-P. Costa decoreur Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 48408/99 présentée par Romualdo Calò contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 26 septembre 2000 en une chambre composée de M. J.-P. Costa, président , M. W. Fuhrmann, M. B. Conforti, M. P. Kūris, M me F. Tulkens, M. K. Jungwiert, M. K. Traja, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 1 er décembre 1997 et enregistrée le 28 mai 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1962 et résidant à Oria (Brindisi). Il est représenté devant la Cour par M e Ernesto Vecchio, avocat à Heidelbergh (Allemagne). Le 23 novembre 1992, le requérant déposa un recours devant le juge d'instance d’Oria (Brindisi), faisant fonction de juge du travail, afin d'obtenir le paiement par son employeur de la différence entre les salaires versés et ceux qu’il aurait dû percevoir.

Le 27 novembre 1992, le juge d'instance fixa la première audience au 22 février 1993. Des vingt audiences prévues entre cette date et le 27 avril 1999, cinq furent renvoyées d’office, deux furent remises à la demande des parties, une en raison de leur absence, six concernèrent l’audition de témoins, trois une expertise et trois la présentation des conclusions des parties. Lors de la dernière audience, le juge d'instance fixa la mise en délibéré de l'affaire au 28 mars 2000 en raison de la surcharge du rôle. Toutefois, en raison de la suppression du district du juge d’instance de d’Oria, l’affaire fut rattachée au tribunal de Brindisi et l’audience fut reportée au 3 juillet 2000. EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse.

Cette procédure a débuté le 23 novembre 1992 et était encore pendante au 3 juillet 2000. Selon le requérant, la durée de la procédure, qui était à cette date de plus de sept ans et sept mois pour une instance, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président