SCARFONE contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 44389/98 prezentate de Angela Scarfone împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 28 septembrie 2000 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis, președintele A.B. Baka, B. Conforti, G. Bonello, domnul Fischbach, domnul Tsatsa-Nikolovska, E. Levits, judecători și E. Fribergh, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 26 noiembrie 1996 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a deliberat, face ca următoarea decizie să fie făcută de către reclamantă, este cetățean italian, născut în 1928 și rezident la Scilla (Regio Calabria). Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul Giovanni Musolino și Domenico Condello, avocați la Reggio Calabria.

La 4 septembrie 1990, reclamanta a depus o acțiune în fața instanței judecătorești a lui Reggio Calabria, funcționând ca judecător al muncii, împotriva Institutului Național de Protecție Socială, în vederea obținerii unei pensii de inversare. La 11 septembrie 1990, judecătorul a stabilit prima audiere la 21 martie 1991, însă punerea în funcțiune a cauzei nu a început decât la 27 februarie 1992. Audierile din 11 iunie 1992 și 19 noiembrie 1992 au fost amânate la cererea părților. După două audieri dedicate depunerii la grefa de documente, la 9 iunie 1994 judecătorul judecător l-a numit pe un expert. Ședințele din 24 noiembrie 1994 și 9 februarie 1995 au fost amânate din nou la cererea părților.

La 26 octombrie 1995, judecătorul a constatat că expertul numit renunțase la mandatul său și în numele altuia, care a depus jurământul în aceeași zi. La 18 aprilie Părțile și-au prezentat concluziile la 25 iunie 1998 și au respins cererea reclamantei la 8 februarie 2000, reclamanta a făcut apel la tribunalul din Reggio Calabria. Plângerea recurentei se referă la durata procedurii în litigiu.

Această procedură a început la 4 septembrie 1990 și era încă în curs de desfășurare la 8 februarie 2000. Potrivit recurentei, durata procedurii, care este la această dată de puțin mai mult de nouă ani și patru luni, pentru două instane, nu îndeplinește cerința termenului rezonabil Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de timp rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară request requestable, toate mijloacele de fond rezervate.

Erik Fribergh Christos Rozakis grefier

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44389/98 présentée par Angela Scarfone contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 28 septembre 2000 en une chambre composée de M. C.L. Rozakis, président , M. A.B. Baka, M. B. Conforti, M. G. Bonello, M. M. Fischbach, M me M. Tsatsa-Nikolovska, M. E. Levits, juges , et de M. E. Fribergh, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 26 novembre 1996 et enregistrée le 13 novembre 1998 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une ressortissante italienne, née en 1928 et résidant à Scilla (Reggio Calabria). Elle est représentée devant la Cour par M es Giovanni Musolino et Domenico Condello, avocats à Reggio Calabria.

Le 4 septembre 1990, la requérante déposa un recours devant le juge d’instance de Reggio Calabria, faisant fonction de juge du travail, à l’encontre de l’Institut national de prévoyance sociale, afin d’obtenir une pension de réversion. Le 11 septembre 1990, le juge fixa la première audience au 21 mars 1991, mais la mise en état de l’affaire ne commença que le 27 février 1992. Les audiences du 11 juin 1992 et du 19 novembre 1992 furent reportées à la demande des parties. Après deux audiences consacrées au dépôt au greffe de documents, le 9 juin 1994 le juge d’instance nomma un expert. Les audiences du 24 novembre 1994 et du 9 février 1995 furent de nouveau reportées à la demande des parties. Le 26 octobre 1995, le juge d’instance constata que l’expert nommé avait renoncé à son mandat et en nomma un autre, qui prêta serment le jour même.

Le 18 avril 1996, l’audience fut renvoyée car le rapport d’expertise n’avait pas été déposé au greffe. Le 7 novembre 1996, l’audience fut ajournée d’office au 11 juin 1998. Les parties présentèrent leurs conclusions le 25 juin 1998 et l’audience de mise en délibéré fut fixée au 23 février 1999. Par un jugement du même jour, dont la texte fut déposé au greffe le 17 mai 1999, le juge rejeta la demande de la requérante. Le 8 février 2000, la requérante interjeta appel devant le tribunal de Reggio Calabria. EN DROIT Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 4 septembre 1990 et était encore pendante au 8 février 2000. Selon la requérante, la durée de la procédure, qui est à cette date d’un peu plus de neuf ans et quatre mois, pour deux instances, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention).

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président