BENTO DA MOTA contre le PORTUGAL

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 42666/98 prezentate de Fernando Eduardo BENTO DA MOTA împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 28 septembrie 200 într-o cameră compusă din Ress, președintele Pastor Ridruejo, Caflisch, Makarczyk, Cabral Barreto, Vajić, Pellonp Agha, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 3 august 1998 și înregistrată la data de 7 august 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAPT Reclamantul este un resortisant portughez, născut în 1949 și rezident în Malveira (Portugalia). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Teixeira da Mota, avocat în baroul de la Lisabona. Faptele, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 iulie 1989, reclamantul și alte două persoane au depus o cerere de despăgubire în fața Tribunalului din Mafra împotriva mai multor alte persoane și societăți, susținând că clădirea lor a suferit mai multe daune cauzate de construcția unei clădiri învecinate. La 9 februarie 1998, reclamantul încheie un acord amiabil cu pârâtii, care a fost aprobat de judecător la 11 februarie 1998. Acuzarea reclamantului se referă la durata procedurii care a început la 3 iulie 1989 și se încheie la 11 februarie 1998 prin hotărârea Tribunalului din Mafra, care a omologat regulamentul amiabil încheiat între părți și, prin urmare, a durat opt ani și șapte luni. În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție. Guvernul a recunoscut că au avut loc întârzieri în cursul procedurii. Curtea consideră că, în lumina criteriilor prevăzute de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară RECURSAREA RECEVALABILĂ, toate mijloacele de fond rezervate. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președintele

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 42636/98

présentée par Fernando Eduardo BENTO DA MOTA

contre le Portugal

La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le

28 septembre 200 en une chambre composée de

M.

G.

Ress,

président

,

M.

A.

Pastor

Ridruejo,

M.

L.

Caflisch,

M.

J.

Makarczyk,

M.

I.

Cabral

Barreto,

M

me

N.

Vajić,

M.

M.

Pellonpää,

juges

,

et de

M.

V. Berger,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 3 août 1998 et enregistrée le 7 août 1998,

Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant est un ressortissant portugais, né en 1949 et résidant à Malveira (Portugal). Il est représenté devant la Cour par M

e

F. Teixeira da Mota, avocat au barreau de Lisbonne.

Les faits, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le 3 juillet 1989, le requérant et deux autres personnes introduisirent devant le tribunal de Mafra une demande en dommages et intérêts contre plusieurs autres personnes et sociétés. Ils alléguaient que leur immeuble avait subi plusieurs dégâts causés par la construction d’un immeuble voisin.

Le 9 février 1998, le requérant conclut un règlement amiable avec les défendeurs, qui fut homologué par le juge le 11 février 1998.

EN DROIT

Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure qui a débuté le 3 juillet 1989 et s’est terminée le 11 février 1998 par le jugement du tribunal de Mafra qui a homologué le règlement amiable conclu entre les parties. Elle a donc duré huit ans et sept mois.

Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention. Le Gouvernement admet qu’il y a eu des retards pendant le déroulement de la procédure.

La Cour estime qu’à la lumière des critères dégagés par la jurisprudence des organes de la Convention en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

Vincent Berger

Georg Ress

Greffier

Président