BARATA DIAS contre le PORTUGAL

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 44296/98 prezentate de José BARATA DIAS împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 7 decembrie 2000 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonpääs judecători V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 25 septembrie 1998 și înregistrată la 10 noiembrie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAPT Reclamantul este un resortisant portughez, născut în 1935 și rezident la Sintra (Portugalia).

El este avocat și acționează în persoană în fața Curții. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 octombrie 1991, reclamantul a introdus în fața Tribunalului din Sintra o acțiune în despăgubire împotriva societății de asigurări de sănătate (M.C., SA). El a solicitat repararea prejudiciilor cauzate de explozia unui echipament electric situat în vecinătatea casei sale. Printr-o hotărâre din 15 iulie 1997, adusă la cunoștința reclamantului la 26 septembrie 1998, instanța l-a decăzut pe reclamant, în temeiul prescrierii dreptului la despăgubire. La 1 octombrie 1998, reclamantul a făcut apel la această decizie în fața instanței judecătorești (Tribunalul Da Relação) de la Lisabona.

Prin hotărârea din 30 septembrie 1999, instanța de apel a anulat decizia atacată, considerând că dreptul la despăgubiri nu era prescris. Constatând totuși că faptele stabilite erau insuficiente pentru a decide pe fondul cauzei, instanța de apel a ținut o nouă audiere și a trimis dosarul în fața tribunalului din Sintra. Cazul a fost transmis Tribunalului de la Sintra la 30 octombrie 1999. Procedura este încă în curs de desfășurare în fața acestei din urmă instanțe. ÎN DREPT, cauza reclamantului privește durata procedurii care a început la 3 octombrie 1991 și este încă în curs de desfășurare. Prin urmare, a durat deja nouă ani și două luni. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu răspunde cerinței de termenul rezonabil mai mic decât cel prevăzut în art. 6 alin. (1) din Convenție.

În opinia Curții, în lumina criteriilor stabilite de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44296/98 présentée par José BARATA DIAS contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 7 décembre 2000 en une chambre composée de MM. G. Ress , président , A. Pastor Ridruejo , L. Caflisch , J. Makarczyk , I. Cabral Barreto , M me N. Vajić , M. M. Pellonpää , juges , et de M. V. Berger , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 25 septembre 1998 et enregistrée le 10 novembre 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant portugais, né en 1935 et résidant à Sintra (Portugal).

Il est avocat et agit en personne devant la Cour. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 3 octobre 1991, le requérant introduisit devant le tribunal de Sintra une action en dommages et intérêts contre la compagnie d’assurances « M.C., SA ». Il demandait la réparation des préjudices causés par l’explosion d’un équipement électrique situé dans les environs de sa maison. Par un jugement du 15 juillet 1997, porté à la connaissance du requérant le 26 septembre 1998, le tribunal débouta le requérant, en vertu de la prescription du droit à l’indemnisation. Le 1 er octobre 1998, le requérant fit appel de cette décision devant la cour d’appel ( Tribunal da Relação ) de Lisbonne.

Par un arrêt du 30 septembre 1999, la cour d’appel annula la décision attaquée, considérant que le droit à l’indemnisation n’était pas prescrit. Constatant toutefois que les faits établis étaient insuffisants pour décider sur le fond de l’affaire, la cour d’appel ordonna la tenue d’une nouvelle audience et renvoya le dossier devant le tribunal de Sintra. Le dossier fut transmis au tribunal de Sintra le 30 octobre 1999. La procédure est toujours pendante devant cette dernière juridiction. EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure qui a débuté le 3 octobre 1991 et est à ce jour encore pendante. Elle a donc déjà duré neuf ans et deux mois. Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention.

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères dégagés par la jurisprudence des organes de la Convention en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête recevable, tous moyens de fond réservés. Vincent Berger Georg Ress Greffier Président