Mikulski împotriva Poloniei

Rezoluția ResDH(2000)131 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 iunie 2000 în cauza Mikulski împotriva Poloniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 octombrie 2000, în cadrul celei de a 721-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alin. (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor la lamaie și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") (denumită în continuare "Convenția"), având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor de Lape" pronunțată la 6 iunie 2000 în cauza Mikulski și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul art. 46 din Convenție Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 27914/95) formulată împotriva Poloniei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 14 noiembrie 1994 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către M. Piotr Mikulski, resortisant polonez, și că Comisia a declarat admisibile obiecțiunile referitoare la durata excesivă a detenției provizorii a reclamantului, la durata excesivă a procedurii penale diligente împotriva acestuia, precum și la lipsa unei căi de atac interne efective pentru a se plânge de durata acestei din urmă proceduri;

Reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către Comisie la 28 octombrie 1999 și de către guvernul statului pârât la 22 decembrie 1999; Întrucât, în hotărârea sa din 6 iunie 2000, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamantul, și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să o elimine din rolul său (i) În conformitate cu prevederile regulamentului amiabil, s-a convenit că guvernul Poloniei va plăti reclamantului după semnarea declarațiilor părților interesate și cel mai târziu la notificarea hotărârii, suma de 20 000 zloți polonezi toate prejudiciile.

Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, după încheierea acesteia, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a putut fi subordonată retragerea sau soluționarea litigiului Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind punerea în aplicare a fostului articol 54, care se aplică prin analogie cazurilor care i-au fost transmise în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție; În conformitate cu art. 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, în cazul în care statul membru în cauză nu ar fi fost în măsură să își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, statul membru în cauză nu ar fi trebuit să fie obligat să facă acest lucru în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE.

Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Poloniei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2000)131 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 6 juin 2000 dans l’affaire Mikulski contre la Pologne (adoptée par le Comité des Ministres le 2 octobre 2000, lors de la 721 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 6 juin 2000 dans l’affaire Mikulski et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 27914/95) dirigée contre la Pologne, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 14 novembre 1994 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Piotr Mikulski, ressortissant polonais, et que la Commission a déclaré recevables les griefs relatifs à la durée excessive de la détention provisoire du requérant, à la durée excessive de la procédure pénale diligentée contre lui ainsi qu’à l'absence de recours internes effectifs pour se plaindre de la durée de cette dernière procédure;

Rappelant que l’affaire a été portée devant la Cour par la Commission le 28 octobre 1999 et par le Gouvernement de l’Etat défendeur le 22 décembre 1999 ; Considérant que dans son arrêt du 6 juin 2000 la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le Gouvernement de l’Etat défendeur et le requérant, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle ; Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de la Pologne verserait au requérant après la signature des déclarations des parties concernées et au plus tard à la notification de l’arrêt, la somme de 20 000 zlotys polonais tous préjudices confondus ; Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois final, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’ancien article 54 qui dans l’immédiat s’appliquent par analogie aux affaires lui ayant été transmis en vertu de l’article 46,

paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, le 11 mai 2000, dans le délai fixé dans le règlement amiable, le Gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant la somme prévue par ce règlement, et qu'aucune autre mesure n'était exigée en l'espèce afin de se conformer à l'arrêt de la Cour, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la Pologne, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.