AFFAIRE NIEDBALA CONTRE LA POLOGNE

Rezoluția ResDH(2002)124 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 iulie 2000 în cauza Niedbała împotriva Poloniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002, în cadrul celei de-a 810-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 4 iulie 2000 în cauza Niedbała și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 2791.) adresată Poloniei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 5 februarie 1995 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Maciej Niedbała, resortisant polonez, și că Comisia a declarat admisibile obiecțiunile cu privire la dreptul reclamantului de a fi audiat de un judecător sau de un alt magistrat abilitat prin lege să exercite funcții judiciare, după ce a fost arestat, condițiile în care tribunalele competente au examinat căile de atac pe care le-a introdus pentru a contesta punerea sa în detenție provizorie, precum și cu privire la: Reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către Comisie la 3 iunie 1999; având în vedere că, în hotărârea sa din 4 iulie 2000, Curtea: - a declarat în unanimitate că a avut loc o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din convenție; - a declarat în unanimitate că a avut loc o încălcare a articolului 5 alineatul (4) din convenție; - a spus în unanimitate că a avut loc o încălcare a articolului 8 din Convenție; - a declarat, în unanimitate, că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 2 000 de zloți polonezi pentru prejudicii morale, 10 800 zloți polonezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, precum și orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată, minus 9 989 de franci francezi deja percepute în temeiul ajutorului judiciar, să fie convertită în zloți polonezi la cursul de schimb aplicabil la data pronunțării hotărârii și că aceste sume ar fi mai mari cu o dobândă simplă de 21% laan de la expirarea termenului menționat anterior și până la plata acestuia; - a respins, cu șase voturi împotrivă, pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 4 iulie 2000, având în vedere obligația pe care Polonia o are de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție; Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul de Stat Acuzat a atras atenția Comitetului asupra faptului că, întrucât legislația a fost modificată ulterior faptelor prezentei cauze (a se vedea punctul 19 pagina 4, precum și punctele 22-23 pagina 5 și punctele 35-36 paginile 7 și 8 din hotărârea Curții) noi încălcări similare ar trebui să poată fi evitate în viitor; în plus, a menționat că autoritățile direct implicate în această cauză fuseseră informate cu privire la cerințele Convenției - precum și cu privire la copii ale hotărârii Curții traduse în poloneză au fost trimise Ministerului Justiției care le-a difuzat în cursul justiției - și că hotărârea a fost publicată în Buletinul Consiliului Europei; În conformitate cu art. 4 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 4 iulie 2000, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Poloniei, pe care le-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)124

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 4 juillet 2000

dans l’affaire Niedbała contre la Pologne

(adoptée par le Comité des Ministres le 21 octobre 2002,

lors de la 810e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 4 juillet 2000 dans l’affaire Niedbała et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 27915/95) dirigée contre la Pologne, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 5 février 1995 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Maciej Niedbała, ressortissant polonais, et que la Commission a déclaré recevables les griefs concernant le droit du requérant d’être entendu par un juge ou un autre magistrat habilité par la loi à exercer des fonctions judiciaires, après avoir été arrêté, les conditions dans lesquelles les tribunaux compétents avaient examiné les recours qu’il avait introduit pour contester sa mise en détention provisoire, ainsi que l’interception et l’acheminement tardif, par les autorités pénitentiaires, d’un courrier que le requérant avait adressé à l’Ombudsman de son pays ;

Rappelant que l’affaire a été portée devant la Cour par la Commission le 3 juin 1999 ;

Considérant que dans son arrêt du 4 juillet 2000 la Cour :

- a dit, à l’unanimité, qu’il y avait eu violation de l’article 5, paragraphe 3, de la Convention ;

- a dit, à l’unanimité, qu’il y avait eu violation de l’article 5, paragraphe 4, de la Convention ;

- a dit, à l’unanimité, qu’il y avait eu violation de l’article 8 de la Convention ;

- a dit, à l’unanimité, que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois, 2 000 zlotys polonais pour préjudice moral, 10 800 zlotys polonais au titre des frais et dépens, ainsi que tout montant pouvant être dû au titre de la taxe sur la valeur ajoutée, moins 9 989 francs français déjà perçus au titre de l’aide judiciaire, à convertir en zlotys polonais au taux de change applicable à la date du prononcé de l’arrêt et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 21% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ;

- a rejeté, par six voix contre une, les prétentions du requérant en matière de satisfaction équitable pour le surplus ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 4 juillet 2000, eu égard à l’obligation qu’a la Pologne de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a attiré l’attention du Comité sur le fait que, la législation ayant été modifiée postérieurement aux faits de la présente affaire (voir le paragraphe 19 page 4, ainsi que les paragraphes 22-23 page 5 et les paragraphes 35-36 pages 7 et 8 de l’arrêt de la Cour) de nouvelles violations semblables devraient pouvoir être évitées dans le futur ; il a en outre indiqué que les autorités directement concernées par cette affaire avaient été informé des exigences de la Convention - ainsi, des copies de l’arrêt de la Cour traduit en polonais ont été envoyées au Ministère de la Justice qui les a diffusées aux cours de justice - et que l’arrêt avait été publié dans le « Bulletin du Centre d’Information du Conseil de l’Europe » ;

S’étant assuré que le 27 septembre 2000, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant les sommes prévues dans l’arrêt du 4 juillet 2000,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la Pologne, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.