AFFAIRE DACEWICZ CONTE LA POLOGNE

Rezoluția ResDH(2003)158 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 2 iulie 2002 (definită la 2 octombrie 2002) în cauza Dacewicz împotriva Poloniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 octombrie 2003, cu ocazia celei de-a 854-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 2 iulie 2002 în cauza Dacewicz și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 34611/97) formulată împotriva Poloniei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 25 martie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de domnul Zbigniew Dacewicz, resortisant polonez, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocol 11, a declarat admisibil pârâtul privind încălcarea dreptului reclamantului de a fi audiat de un judecător sau de un alt magistrat abilitat prin lege să exercite funcții judiciare, după ce a fost arestat având în vedere că, în hotărârea sa din 2 iulie 2002, Curtea, în unanimitate,

a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenție - a spus că constatarea unei încălcări oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral și material suferit de reclamant a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 8 900 de zloți polonezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de taxe, minus 630 EUR care urmează să fie convertită în zloți polonezi la rata aplicabilă la data pronunțării hotărârii și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu cu 20% la an de la data expirării termenului menționat și până la data la care plata a fost făcută.

a respins revendicările reclamantului în ceea ce privește satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 2 iulie 2002, având în vedere obligația pe care o are Polonia de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul de stat pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză (a se vedea Rezoluția ResDH(2002) mai ales în cauza Niedbała împotriva Poloniei), cu intrarea în vigoare la 1 septembrie 1998 (și anume ulterior faptelor în speță) a noului Cod de procedură penală care prevede că detenția provizorie este reglementată de instanța competentă de primă instanță la cererea procurorului (art. 250) fiind asigurat că, la 23 decembrie 2002, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante suma prevăzută în hotărârea din 2 iulie 2002, declarând că, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Poloniei, guvernul polonez și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)158 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 2 juillet 2002 (définitif le 2 octobre 2002) dans l’affaire Dacewicz contre la Pologne (adoptée par le Comité des Ministres le 20 octobre 2003, lors de la 854e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 2 juillet 2002 dans l’affaire Dacewicz et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 34611/97) dirigée contre la Pologne, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 25 mars 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Zbigniew Dacewicz, ressortissant polonais, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la violation du droit du requérant d‘être entendu par un juge ou un autre magistrat habilité par la loi à exercer des fonctions judiciaires, après avoir été arrêté ; Considérant que dans son arrêt du 2 juillet 2002 la Cour,

à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 5, paragraphe 3, de la Convention ; - a dit que le constat d'une violation fournissait en soi une satisfaction équitable suffisante pour le dommage moral et matériel subi par le requérant ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 8 900 zlotys polonais au titre des frais et dépens, plus toute somme pouvant être due au titre des taxes, moins 630 euros à convertir en zlotys polonais au taux applicable à la date du prononcé de l’arrêt et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 20% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 2 juillet 2002, eu égard à l’obligation qu’a la Pologne de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres,

le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire (voir Résolution ResDH(2002)124 dans l’affaire Niedbała contre la Pologne) avec notamment l’entrée en vigueur le 1er septembre 1998 (à savoir postérieurement aux faits en l’espèce) du nouveau Code de procédure pénale qui prévoit que la détention provisoire est ordonnée par le tribunal compétent de première instance sur demande du procureur (article 250) ; S’étant assuré que le 23 décembre 2002, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l’arrêt du 2 juillet 2002, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Pologne, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.