Eryk Kawka împotriva Poloniei

Rezoluția ResDH(2003)159 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 27 iunie 2002 (definită la 27 septembrie 2002) în cauza Eryk Kawka împotriva Poloniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 octombrie 2003, în cadrul celei de-a 854-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 27 iunie 2002 în cauza Eryk Kawka și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 3388′′) formulată împotriva Poloniei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 5 februarie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de domnul Eryk Kawka, resortisant polonez, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibil faptul că, în ceea ce privește dreptul reclamantului de a fi audiat de un judecător sau de un alt magistrat abilitat prin lege să exercite funcții judiciare, după ce a fost arestat, având în vedere că, în hotărârea sa din 27 iunie 2002, Curtea, în unanimitate,

a declarat că a avut loc o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenție - a spus că constatarea unei încălcări oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral și material suferit de reclamant a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 8 900 zloti polonezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de taxe, minus 579,31 EUR plătite cu titlu de ajutor judiciar al Consiliului Europei pentru a converti în zloti polonezi rata aplicabilă la data hotărârii și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu cu 20% la an de la expirarea termenului menționat și până la data la care suma respectivă a fost plătită.

Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenția de invitare a guvernului de la Tribunalul de Primă Instanță în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 27 iunie 2002, având în vedere obligația Poloniei de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul de stat pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză (a se vedea Rezoluția ResDH(2002) mai ales în cauza Niedbała împotriva Poloniei), cu intrarea în vigoare la 1 septembrie 1998 (și anume ulterior faptelor în speță) a noului Cod de procedură penală care prevede că detenția provizorie este reglementată de instanța competentă de primă instanță la cererea procurorului (art. 250) fiind asigurat că, la 20 decembrie 2002, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 27 iunie 2002, declarând că, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Poloniei, guvernul polonez și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2003)159 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 27 juin 2002 (définitif le 27 septembre 2002) dans l’affaire Eryk Kawka contre la Pologne (adoptée par le Comité des Ministres le 20 octobre 2003, lors de la 854e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 27 juin 2002 dans l’affaire Eryk Kawka et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 33885/96) dirigée contre la Pologne, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 5 février 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Eryk Kawka, ressortissant polonais, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant le droit du requérant d‘être entendu par un juge ou un autre magistrat habilité par la loi à exercer des fonctions judiciaires, après avoir été arrêté ; Considérant que dans son arrêt du 27 juin 2002 la Cour,

à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 5, paragraphe 3, de la Convention ; - a dit que le constat d'une violation fournissait en soi une satisfaction équitable suffisante pour le dommage moral et matériel subi par le requérant ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 8 900 zlotys polonais au titre des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû au titre des taxes, moins 579,31 euros versés au titre de l’aide judiciaire du Conseil de l’Europe à convertir en zlotys polonais au taux applicable à la date de l’arrêt et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 20% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 27 juin 2002, eu égard à l’obligation qu’a la Pologne de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres,

le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire (voir Résolution ResDH(2002)124 dans l’affaire Niedbała contre la Pologne) avec notamment l’entrée en vigueur le 1er septembre 1998 (à savoir postérieurement aux faits en l’espèce) du nouveau Code de procédure pénale qui prévoit que la détention provisoire est ordonnée par le tribunal compétent de première instance sur demande du procureur (article 250) ; S’étant assuré que le 20 décembre 2002, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l’arrêt du 27 juin 2002, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Pologne, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.