CtEDO 03.10.2000 Auto

MAILLET contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
03.10.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MAILLET contre la FRANCE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 50419/99 prezentate de Monique MILLET împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 3 octombrie 2000 într-o cameră compusă din L. Loucaide, președintele J.-P. Costa, P. Kūris, F. Tulkens, K. Jungwiert, H.S. Greve, M. Ugrekhelidze, judecători și S. Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 5 august 1999 și înregistrată la 19 august 1999, după ce a deliberat, face următoarea decizie: "Față, reclamanta este un cetățean francez, născut în 1950 și rezident la Le Batut (Franța). Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Lienhardt, avocat la Baroul de la Paris. Circumstanțele speței Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: reclamanta și M.N. încheie în 1988 o convenție în temeiul căreia cea de-a doua încredința o parte din clientela sa și utilizarea de spații profesionale pentru a exercita în calitate de profesor de dans. În plus, reclamanta a fost obligată să participe la galele de la sfârșitul anului și a asigurat coregrafia și punerea în scenă a tuturor spectacolelor organizate de centrul de dans al M.D.N. D.N. la a avut obligația de a se declara lucrător independent, astfel încât să nu trebuiască să-i garanteze salariul și să nu fie supus constrângerilor legate de ocuparea forței de muncă a salariaților. De asemenea, reclamanta a solicitat dlui D.N. să-i furnizeze fișe de plată și să se conformeze dreptului muncii, ceea ce i-ar fi permis să fie dat afară. La 22 aprilie 1995, reclamanta a sesizat consiliul de prudimenți al lui Rodez pentru condamnarea lui M. D.N. i-a plătit diverse sume pentru salarii și daune și i-a dat buletine de plată. M.N. a ridicat o excepție de la faptul că, întrucât reclamanta nu deținea un contract de muncă, consiliul de administrație nu putea cunoaște litigiul. Recurenta a replicat că un domeniu de aplicare a legii era un stat de subordonare juridică și a dedus din aceasta că acesta se afla într-o stare de fapt în exercitarea activității sale pe care aceasta o afecta în domeniul salarial. La 15 ianuarie 1996, consiliul de administrație a considerat că relațiile profesionale care au condus părțile erau constituente dintr-un contract de muncă, a respins în consecință excepția și a retrimis cauza la fond. D.N. forma contrar acestei decizii în fața instanței de apel Montpellier ; ea a susținut din aprecierea greșită a condițiilor de exercitare a activității recurentei și a lipsei unei legături de subordonare și a concluzionat că litigiul era de competența instanței de mari instanțe din Rodez. Recurenta a replicat în principal că, în temeiul articolului L. 762-1 din Codul muncii, aceasta trebuia să fie considerată ca fiind legată de M. D.N. printr-un contract de muncă și că această prezumție nu putea fi combătută decât prin dovada faptului că aceasta se referă la activitatea sa de artist în condiții care implică înscrierea sa în registrul comerțului și al societăților comerciale ; cu titlu subsidiar, aceasta a susținut că, în cazul în care instanța nu recunoaște existența unui contract de muncă pe baza articolului L. 762-1 din Codul muncii, un domeniu de aplicare a normelor de aplicare a legii este situat într-o stare permanentă de subordonare a unui astfel de contract. Curtea de apel, printr-o hotărâre din 29 mai 1996, a infirmat hotărârea pronunțată și, hotărând din nou, a declarat instanța pud Prevăzut în primul rând, că prezența la contract a unei perioade de probă și a unei clauze de neconcurență nu este dovada unor condiții inerente unei relații subordonate în exercitarea unei activități așteptate, în plus, că piesele plătite dezbaterilor care fac să apară calificarea acordată dnei Maillet de profesor adjunct, nu sunt nici dovezi suficiente Într-adevăr, adjunctul nu înseamnă subordonat și regulamentul de procedură care poartă această mențiune se adresează elevilor și părinților lor și nu profesorilor; de altfel, el nu dă nici o directivă cu privire la cursuri sau la organizația lor; (...) Așteptat, pe de altă parte, ca atestatul de (J.-P. P.), angajatul municipal și responsabil al sălii de petreceri arată că, în timpul reprezentanțelor date de Mlle Maillet, aceasta din urmă conducea singur și fără orientări recererile de dans clasic ; că, în cele din urmă, harta prin care M (D.N.) adresează tariful cursurilor solicitate elevilor face trimitere la un alt Mailelet să calculeze sumele care trebuie plătite direct de către . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin urmare, este necesar să se acorde dreptul la o excepție mai puțin decât este necesar și să se retrimite părțile în fața Tribunalului de Mare Instanță de la Rodez; (...) reclamanta s-a ocupat de casare, în special prin intermediul faptului că instanța de judecată nu a răspuns la argumentul său principal, întemeiat pe articolul L. 762-1 din Codul muncii. Curtea de Casație a respins recursul printr-o hotărâre din 20 ianuarie 1999 redactată astfel. [...] așteptându-se ca, sub acoperirea obiecțiunilor nefondate privind lipsa de răspuns la concluzii, lipsa temeiului juridic și încălcarea legii, mijloacele nu tind decât să repună în discuție în fața Curții elementele de fapt și de probă apreciate de judecătorii fondului, care au constatat, fără a inversa sarcina probei, că Mlle Mailet a avut loc în incinte deținute de M [D.N.] care i-a cedat o parte din clientela sa, activitatea de profesor de dans, pe care a semnat-o ca lucrător independent, pe care nu a primit nici ordine, nici orientări de la M [D.N.] ; că instanța de apel a putut deduce din aceasta că nu a fost plasată într-o legătură de subordonare caracteristică a existenței unui contract de muncă; că aceasta are, prin aceste motive justificate decizia sa (...) dreptul intern relevant În conformitate cu articolul L. 762-1 din Codul muncii Orice contract prin care o persoană fizică sau juridică se ocupă, cu titlu remunerat, de concursul unui artist al spectacolului în vederea producției sale este presupus a fi un contract de muncă dacă artistul respectiv nu face obiectul acestui contract, în condiții care implică înscrierea sa în registrul comerțului. Această prezumție rămâne indiferent de modul și de valoarea remunerației, precum și de calificarea acordată contractului de către părți. Aceasta nu este nici distrusă de dovada că artistul păstrează libertatea de exprimare a artei sale, că este proprietarul întregului material utilizat sau că este proprietarul unei părți a acestuia sau că are el însuși una sau mai multe persoane pentru a-l ajuta să-l a doua, în cazul în care: el participă personal la spectacol. [Este] considerat] ca artist[] al spectacolului, în special (...) artistul coregraf (...) GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta se plânge că instanța de apel Montpellier a omis să examineze motivul principal, întemeiat pe articolul L. 762-1 din Codul muncii. Recurenta se plânge de faptul că instanța de apel din Montpellier a omis să examineze motivul său principal, întemeiat pe articolul L. 762-1 din Codul muncii. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În acest caz, obiectul cauzei în fața instanței judecătorești a fost determinarea existenței sau a existenței unui contract de muncă între reclamantă și M. D.N. și, în consecință, cea a instanței competente. Recurenta susținea în principal că, în temeiul prezumției de la articolul L. 762-1 din Codul muncii, aceasta trebuia considerată ca fiind legată de M. D.N. printr-un astfel de contract și că această prezumție nu putea fi combătută decât prin dovada faptului că aceasta se referă la activitatea sa de artist în condiții care implică înscrierea sa în registrul comerțului și al societăților comerciale Cu titlu subsidiar, aceasta susținea că, în cazul în care instanța nu recunoaște existența unui contract de această natură pe baza articolului L. 762-1 din Codul muncii, un domeniu de aplicare a dreptului de subordonare al unui astfel de contract. Curtea ia notă de faptul că instana a statuat că dovada că există o subordonare juridică constantă în exercitarea funciilor Curtea reamintește că art. 6 alin. (1) obligă instanțele să-și motiveze deciziile, dar că nu se poate înțelege ca impunând un răspuns detaliat la fiecare argument. În plus, trebuie să se țină seama în special de diversitatea mijloacelor pe care un pledant le poate ridica în justiție și de diferențele dintre statele contractante în ceea ce privește dispozițiile legale, obiceiurile, concepțiile doctrinale, prezentarea și redactarea hotărârilor și hotărârilor. Prin urmare, întrebarea dacă o instanță și-a încălcat obligația de motivare care decurge din art. 6 din convenție nu poate fi analizată decât în lumina circumstanțelor din speță (a se vedea în special Hotărârea Hiro Balani c. Spania din 9 decembrie 1994, seria A n 303-B, § 27). Curtea amintește că nu îi aparține să examineze temeinicia motivului întemeiat de recurenta articolului L. 762-1 din Codul muncii, o astfel de sarcină care revine instanțelor naționale (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Hiro Balani citată anterior, § 27). În special, nu este de competența sa să decidă dacă recurenta ar putea să își asume dreptul de a se declara În sensul acestei dispoziții și în cazul în care obiectul contractului în cauză a fost de a permite M.D.N. de a asigura [...] contra cost, concursul unui artist al spectacolului în vederea producției sale Prin urmare, el nu trebuie decât să sublinieze faptul că: dacă răspunde la motivul subsidiar al recurentei, instanța de apel a respins în mod implicit motivul principal al acesteia din urmă. Prin urmare, tăcerea sa ar putea fi pe bună dreptate simulată ca o respingere implicită (ibidem) bazată pe inaplicabilitatea articolului L. 762-1 din Codul muncii la circumstanțele cauzei. Curtea constată, de asemenea, că Curtea de Casație și-a exercitat controlul asupra întrebării ridicate de reclamantă și a răspuns la aceasta. În aceste condiții, Curtea consideră că procedura, considerată în ansamblul său, a avut un caracter echitabil. Prin urmare, cererea este în mod evident neîntemeiată și trebuie respinsă în aplicarea articolului 35 alineatul (3) și a articolului 4 din Convenție. Pentru aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi, declară revendicarea IRRECEVABILĂ S. Dolle L. Loucaide Module Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-11-07
0,93
CHARLIER contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 37760/97 présentée par André Charlier contre France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 7 novembre 2000 en une chambre composée de MM. L.
CtEDO 2000-09-14
0,93
KROLICZEK contre la FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 43969/98 présentée par Mieczyslaw KROLICZEK contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 14 septembre 2000 en une chambre
CtEDO 2000-11-14
0,93
CUILHE contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 45570/99 présentée par Dominique CUILHÉ contre France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 14 novembre 2000 en une chambre composée de MM.
CtEDO 2000-05-04
0,92
BERTOGLIATI contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 40195/98 présentée par Suzanne BERTOGLIATI contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 4 mai 2000 en une chambre composée
CtEDO 2000-02-01
0,92
GARCIA contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE [Note1] SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 41001/98 présentée par Joseph-Gilbert GARCIA [Note2] contre la France [Note3] La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 1 février
Sursă