CASE OF CAMP AND BOURIMI v. THE NETHERLANDS

RESPONDENT

NLD

HOTĂRÂRE

03.10.2000

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 14+8;No violation of Art. 8;Pecuniary damage - financial award;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF CAMP AND BOURIMI v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2000)

HUDOC · oficial

La 24 septembrie 1992, partenerul dnei Camp, dl Abbie Bourimi, a murit fără a-l recunoaște pe copilul pe care îl transporta în acea perioadă și fără a-și lăsa testamentul. Dna Camp și dl A. Bourimi locuiau împreună într-o casă deținută de acesta din urmă. Ei au intenționat să se căsătorească, dar o nuntă programată pentru aprilie 1992 a fost amânată datorită decesului mamei dnei Camp. Părinții dlui A. Bourimi nu credeau nici că copilul doamna Tabără transportă a fost părinte de fiul lor, nici că fiul lor a avut intenția să se căsătorească cu doamna Tabără. În consecință, ei se considerau înșiși și alți copii ca moștenitori ai fiului lor. La 22 octombrie 1992, împotriva dorințelor dnei Tabără, dl A. Părinții lui Bourimi, împreună cu alte cinci rude, s-au mutat în casa care era aparținută fiului lor. În acest moment, dna Camp s-a mutat din casă. 10. La 2 noiembrie 1992, dna Camp solicită Președintele Curții Regionale Roermond (Arrondissementsrechtbank) în cadrul procedurilor de rezumat (kort geding) să acorde o injuncție de a concedia părinții să părăsească casa în așteptarea distrugerii dlui A. În plus, la 3 noiembrie 1992, ea solicită reginei să acorde scrisori de legitimare (briven van wettiging – a se vedea punctele 16-18 mai jos) în ceea ce privește copilul pe care îl transporta. 11. Președintele Curții regionale a refuzat să acorde injuncția la 19 noiembrie 1992, însă această decizie a fost anulată de Curtea de Apel „Hertogenbosch (Gerechtshof) la 2 iunie 1993. Curtea de Apel a considerat că doamna Camp a adăugat suficiente dovezi pentru a corrobora afirmația ei că locuiește cu domnul A. Bourimi în casa sa de o perioadă considerabilă, că au intenționat să se căsătorească și că dl A. Bourimi este tatăl lui Sofian. Având în vedere faptul că, prin urmare, părea probabil ca scrisorile de legitimitate să fie acordate și Sofian să iasă astfel ca dl A. Singurul moștenitor al lui Bourimi, Curtea de Apel, a constatat că este dreptul dnei Camp și în interesul ei de a-și da posesia casei. Curtea de Apel a ordonat, în consecință, părinții domnului A. Bourimi să părăsească casa. Părinții au interzis ulterior apelul la Curtea Supremă (Hoge Raad). 12. Între timp, la 20 noiembrie 1992, Sofian Bourimi s-a născut. Întrucât el a fost nelegitim și nu a fost recunoscut de tatăl său, el a primit inițial numele de familie al mamei sale. La 21 octombrie 1994, Curtea Supremă a emis consiliere în favoarea acordării scrisorilor de legitimare. Aceste scrisori au fost acordate la 4 noiembrie 1994 și Sofian a luat numele de familie al tatălui său. 13. La 24 februarie 1995, Curtea Supremă a anulat hotărârea Curții de Apel din 2 iunie 1993 și a considerat că scrisorile de legitimare nu au avut o forță retroactivă de la moartea dlui A. Bourimi și că, prin urmare, Sofian nu a putut moșteni de la el. În ceea ce privește argumentul dnei Camp că acest rezultat este contrar articolului 8 din Convenție și art. 14 luat coroborat cu art. 8, Curtea Supremă a susținut că stabilirea consecințelor unei incompatibilitati ale legislației Țărilor de Jos cu aceste dispoziții ale Convenției a mers dincolo de sarcina justiției. 14. Curtea Supremă a renunțat la Curtea de Apel, care trebuia să examineze dacă există alte circumstanțe care justifică o ordonanță judiciară în sensul că părinții dlui A. Bourimi au părăsit casa, cum ar fi faptul că dna Camp locuiește în casă de o perioadă considerabilă. La 4 iunie 1996, Curtea de Apel a anulat cazul, având în vedere faptul că părțile la procedură au ajuns la un acord în sensul că dna Camp și Sofian vor anula casa. 15. Proprietatea dlui A. Bourimi a fost distribuită printre moștenitorii (care este, părinții și frații săi) la 9 februarie 2000 de către un notar (notaris). 16. Legăturile familiale recunoscute legal (familierechtelijke betrekkingen) între un tată, rudele sale și un copil există în cazul în care un copil este născut la părinți căsătoriți sau dacă se naște în termen de 307 de zile de la dizolvarea căsătoriei (art. 1:197 din Codul Civil (Burgerlijk Wetboek – “CC”). Un copil nelegitim va avea o relație familială recunoscută în mod legal cu tatăl său (care nu trebuie să fie tatăl biologic) și rudele acestuia în cazul în care acesta a fost recunoscută de tatăl său, fie înainte, fie după nașterea acestuia (art. 1:22 CC). În momentul respectiv, în plus, o relație familială recunoscută din punct de vedere juridic ar fi creată, de asemenea, prin acordarea de scrisori de legitimare (art. 1:215 CC). 17. Punctul 2 din art. 1:215 prevede următoarele: „Poate fi formulată, de asemenea, cererea de scrisori de legitimare dacă omul, care, conștient de sarcina ei și care intenționează să se căsătorească cu mama, a murit înainte de nașterea copilului fără să-l recunoască.” 18. De la memorandumul explicativ (Memorie van Toelichting) la această dispoziție se constată că intenția de a se căsători cu mama, care, dacă s-ar fi realizat, ar fi avut ca rezultat nașterea unui copil legitim, a înlocuit recunoașterea prevăzută de art. 1:22 CC pentru stabilirea unei relații familiale recunoscute legal. O cerere de scrisori de legitimare a copilului ar putea fi făcută de către mama copilului sau, după moartea acestuia, de către copilul însuși. Nu s-a atașat nici un termen la o cerere de litere. În conformitate cu art. 1:219 § 1 CC, legitimarea în conformitate cu art. 1:215 a intrat în vigoare de la data în care au fost acordate scrisori de legitimare. 19. La 1 aprilie 1998, codul civil a fost modificat. Opțiunea scrisorilor de legitimare a fost înlocuită cu o declarație judiciară de paternitate (gerechtelijke vastestelling van vaderschap, art. 1:207 CC). O declarație de paternitate are forță retroactivă de la data nașterii copilului, dar nu afectează nici un drept de bună credință achiziționat de terți. 20. În conformitate cu art. 4:879 § 1 CC, numai persoanele care au o relație familiară recunoscută legal cu o persoană care a murit inestate pot moșteni de la această persoană. În plus, moștenitorul trebuie să fi existat la momentul decesului (art. 4:883 CC). Cu toate acestea, în conformitate cu art. 1:2 CC, un copil care a fost conceput, dar care nu s-a născut încă, este considerat că s-a născut deja atunci când interesele sale o solicită. 21. În conformitate cu normele de testare, dacă un decedat nu părăsește copii cu care are o relație familială recunoscută legal sau un soț, părinții și frații săi săi vor moșteni de la el (art. 4:901 CC). În cazul în care există astfel de copii sau un soț, părinții și frații sunt excluși din moștenire (articolele 4:899 și 4:899a CC). 22. Reclamanții au solicitat Comisiei la 18 august 1995. La 8 septembrie 1997, Comisia a declarat cererea admisibilă. 24. În raportul din 23 aprilie 1999 (ex-art. 31 din Convenție) [Notă a Registrului. Raportul este obținut de la Registru.], Comisia a exprimat avizul unanim că nu s-a încălcat art. 8, fie în ceea ce privește viața de familie dintre cele două reclamante, fie în ceea ce privește viața de familie a dnei Camp cu rudele dlui A. Bourimi, că nu a fost necesar să examineze, în temeiul articolului 8 din Convenție, plângerea referitoare la viața de familie a Sofianului cu rudele tatălui său, și că a existat o încălcare a articolului 14 din Convenția luată în conjuncție cu art. 8 în ceea ce privește Sofian.

On 24 September 1992 Ms Camp's partner, Mr Abbie Bourimi, died without having recognised (erkenning) the child she was carrying at that time and without leaving a will. Ms Camp and Mr A. Bourimi had been living together in a house owned by the latter. They had been intending to marry, but a wedding scheduled for April 1992 had been postponed due to the death of Ms Camp's mother. 9. The parents of Mr A. Bourimi believed neither that the child Ms Camp was carrying had been fathered by their son nor that their son had intended to marry Ms Camp. Consequently, they considered themselves and their other children to be their son's heirs. On 22 October 1992, contrary to the wishes of Ms Camp, Mr A. Bourimi's parents, together with five other relatives, moved into the house which had belonged to their son. Thereupon, Ms Camp moved out of the house. 10. On 2 November 1992 Ms Camp requested the President of the Roermond Regional Court (Arrondissementsrechtbank) in summary proceedings (kort geding) to grant an injunction ordering the parents to vacate the house pending the winding up of Mr A. Bourimi's estate. Furthermore, on 3 November 1992, she requested the Queen to grant letters of legitimation (brieven van wettiging – see paragraphs 16-18 below) in respect of the child she was carrying. 11. The President of the Regional Court refused to grant the injunction on 19 November 1992 but this decision was quashed by the 'sHertogenbosch Court of Appeal (Gerechtshof) on 2 June 1993. The Court of Appeal considered that Ms Camp had adduced sufficient evidence to corroborate her claim that she had been living with Mr A. Bourimi in his house for a considerable time, that they had intended to get married and that Mr A. Bourimi was Sofian's father. In view of the fact that it therefore seemed likely that letters of legitimation would be granted and Sofian would thus emerge as Mr A. Bourimi's sole heir, the Court of Appeal found that it was Ms Camp's right and in her interest in her capacity of mother and guardian to be given possession of the house. The Court of Appeal accordingly ordered the parents of Mr A. Bourimi to vacate the house. The parents subsequently filed an appeal on points of law (beroep in cassatie) to the Supreme Court (Hoge Raad). 12. Meanwhile, on 20 November 1992, Sofian Bourimi was born. Since he was illegitimate and had not been recognised by his father, he was initially given the family name of his mother. On 21 October 1994 the Supreme Court issued advice in favour of the granting of letters of legitimation. Such letters were granted on 4 November 1994 and Sofian took on the family name of his father. 13. On 24 February 1995 the Supreme Court quashed the decision of the Court of Appeal of 2 June 1993. It considered that the letters of legitimation did not have retroactive force from the time of Mr A. Bourimi's death and that therefore Sofian could not inherit from him. As regards Ms Camp's argument that this outcome was contrary to Article 8 of the Convention and Article 14 taken in conjunction with Article 8, the Supreme Court held that the establishment of the consequences of an incompatibility of Netherlands law with these provisions of the Convention went beyond the task of the judiciary. 14. The Supreme Court referred the case back to the Court of Appeal, which was to examine whether other circumstances existed justifying a judicial order to the effect that Mr A. Bourimi's parents vacate the house – such as the fact that Ms Camp had been living in the house for a considerable time. On 4 June 1996 the Court of Appeal struck the case out in view of the fact that the parties to the proceedings had reached an agreement to the effect that Ms Camp and Sofian would vacate the house. 15. The estate of Mr A. Bourimi was distributed amongst the heirs (that is, his parents and siblings) on 9 February 2000 by a notary (notaris). 16. Legally recognised family ties (familierechtelijke betrekkingen) between a father, his relatives and a child exist where a child is born to married parents or if it is born within 307 days following the dissolution of the marriage (Article 1:197 of the Civil Code (Burgerlijk Wetboek – “CC”)). An illegitimate child will have a legally recognised family relationship with its father (who does not have to be the biological father) and the latter's relatives if it has been recognised (erkenning) by the father, either before or after its birth (Article 1:222 CC). At the relevant time, moreover, a legally recognised family relationship would also be created by the granting of letters of legitimation (Article 1:215 CC). 17. Paragraph 2 of Article 1:215 provided as follows: “The request for letters of legitimation may also be made if the man, who, aware of her pregnancy, and intending to marry the mother, died before the birth of the child without having recognised it.” 18. It appears from the explanatory memorandum (Memorie van Toelichting) to this provision that the intention to marry the mother, which, if carried out, would have resulted in the birth of a legitimate child, replaced the recognition required by Article 1:222 CC for the establishment of a legally recognised family relationship. A request for letters of legitimation could be made by the child's mother or, after her death, by the child itself. No time-limit was attached to a request for such letters. According to Article 1:219 § 1 CC, legitimation pursuant to Article 1:215 took effect from the day on which letters of legitimation were granted. 19. On 1 April 1998 the Civil Code was amended. The option of letters of legitimation was replaced by a judicial declaration of paternity (gerechtelijke vaststelling van vaderschap, Article 1:207 CC). A declaration of paternity has retroactive force from the time of the child's birth but it does not affect adversely any rights acquired in good faith by third parties. 20. According to Article 4:879 § 1 CC only those persons who have a legally recognised family relationship with a person who has died intestate may inherit from this person. Furthermore, the heir must have existed at the time of death. (Article 4:883 CC). However, according to Article 1:2 CC, a child who has been conceived but has not yet been born is considered as having already been born when his or her interests so require. 21. According to the rules of intestacy, if a deceased does not leave any children with whom he has a legally recognised family relationship or a spouse, his parents and siblings will inherit from him (Article 4:901 CC). If there are such children or a spouse, the parents and siblings are excluded from the inheritance (Articles 4:899 and 4:899a CC). 22. The applicants applied to the Commission on 18 August 1995. They complained that, contrary to Article 8 of the Convention and Article 14 taken in conjunction with Article 8, the letters of legitimation did not have retroactive force from the time of Mr A. Bourimi's death. 23. On 8 September 1997 the Commission declared the application admissible. 24. In its report of 23 April 1999 (former Article 31 of the Convention) [Note by the Registry. The report is obtainable from the Registry.], the Commission expressed the unanimous opinion that there had been no violation of Article 8 either in respect of the family life between the two applicants or in respect of Ms Camp's family life with the relatives of Mr A. Bourimi, that it was not necessary to examine under Article 8 of the Convention the complaint relating to Sofian's family life with the relatives of his father, and that there had been a violation of Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 8 in respect of Sofian.

§ Cauze similare