CASE OF CAMP AND BOURIMI AGAINST THE NETHERLANDS

Rezoluția CM/ResDH(2007)57 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Bourimi împotriva Țărilor de Jos (Doc.

nr. 28369/95, hotărârea din 3/10/2000) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la o încălcare a articolului 14 din Convenția luată împreună cu art. 8 în sensul faptului că al doilea reclamant nu a putut stabili retroactiv relația sa cu tatăl său îndepărtat (societatea primului reclamant) și nu a putut, prin urmare, să moștenească; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației Țărilor de Jos în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită,

mai mult și mai mult decât plata satisfacției echitabile acordate în hotărâre, adoptarea statului contestat, după caz: - măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil reintegrării în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) și având în vedere decizia luată la a 757-a ședință a deputaților miniștri (26 iunie 2001), DECLARES, care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDES pentru a închide examinarea acestui caz.

Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2007)57 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cazul Tabără și Bourimi împotriva Țărilor de Jos Cazul de Introducere Cazul se referă la o încălcare a articolului 14 din Convenția luată împreună cu art. 8: recunoașterea celui de-al doilea reclamant, dl Sofian Bourimi, de tatăl său, care a murit înainte de naștere, prin scrisorile de legitimare nu au avut efect retroactiv de la data nașterii sale; ca urmare, dl Sofian Bourimi, nu a recunoscut în mod legal relațiile familiale cu tatăl său și nu a fost în măsură să moștenească de la el.

Plăți pentru satisfacția echitabilă și măsuri individuale Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 560 844,75 NLG [2] 6 750 NLG 904,75 NLG [3] 598 499,50 NLG Plăți în termenul stabilit Pentru a evalua prejudiciile materiale suferite de dl S. Bourimi, Curtea a luat în considerare suma a căror valoare este echivalentă cu valoarea proprietății tatălui său, pe care ar fi obținut-o dacă ar fi avut o relație familială recunoscută legal cu tatăl său la momentul decesului acestuia. Prin urmare, în acest caz nu a fost necesară nicio altă măsură individuală decât plata unei simple satisfacții. II. Măsuri generale Guvernul reamintește că discriminarea constatată în acest caz a avut ca rezultat neretroactivitatea scrisorii de legitimizare care constituie recunoașterea statutului celui de-al doilea reclamant ca copil al tatălui său.

Guvernul reamintește, de asemenea, că codul civil a fost modificat și opțiunea scrisorilor de legitimizare a fost înlocuită cu o declarație judiciară de paternitate (gerechtelijke vastelling van vaderschap , art. 1:207) și că o astfel de declarație are o forță retroactivă de la data nașterii unui copil (a se vedea § 19 din hotărâre). În plus, hotărârea Curții a fost tradusă și publicată în Nederlands Juristenblad. III. Concluzii statului contestat Având în vedere cele de mai sus, guvernul olandez consideră că nu mai există niciun risc de repetare a încălcării constatate în acest caz și că Țările de Jos și-au îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție în acest caz [1] Adoptat de Comitetul de Miniștri la 20 aprilie 2007 la a 992-a ședință a Deputaților Miniștri [2] care urmează să fie deținute de dna Camp pentru Sofian Bourimi [3] 904,75 NLG + TVA – sumele primite prin intermediul asistenței juridice de la Consiliul Europei

Resolution CM/ResDH(2007)57 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Camp and Bourimi against the Netherlands (Application No. 28369/95, judgment of 3/10/2000) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter referred to as “the Convention” and “the Court”), Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final; Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns an infringement of article 14 of the Convention taken together with Article 8 in that the second applicant could not establish retroactively his relationship with his late father (partner of the first applicant) and thus could not inherit; Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with the Netherlands' obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee's Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that, within the time-limit set,

the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix), Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgment, the adoption by the respondent state, where appropriate: - of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures, preventing similar violations; Having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) and considering the decision taken at the 757th meeting of the Ministers' Deputies (26 June 2001), DECLARES, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2007)57 Information about the measures taken to comply with the judgment in the case of Camp and Bourimi against the Netherlands Introductory case summary The case concerns an infringement of Article 14 of the Convention taken together with Article 8: the recognition of the second applicant, Mr Sofian Bourimi, by his father, who died before he was born, through letters of legitimisation did not have retroactive effect from the time of his birth; as a result Mr Sofian Bourimi, did not have legally recognised family relationships with his father and was unable to inherit from him.

I. Payment of just satisfaction and individual measures Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total 560 844,75 NLG [2] 6 750 NLG 30 904,75 NLG [3] 598 499,50 NLG Paid in the time limit set To assess the pecuniary damage suffered by Mr S. Bourimi, the Court took into consideration the amount of which is equivalent to the value of his father's estate, which he would have obtained had he had a legally recognised family relationship with his father at the time of the latter's death. Moreover the Court awarded compensation to both applicants for non-pecuniary damage. Therefore no individual measure other than the payment of just satisfaction was required in this case. II. General measures The government recalls that the discrimination found in this case originated in the non-retroactivity of the letter of legitimisation which constituted recognition of the second applicant's status as his father's child.

The government further recalls that the Civil Code has been changed and the option of letters of legitimisation has been replaced by a judicial declaration of paternity ( gerechtelijke vaststelling van vaderschap , Article 1:207) and that such a declaration has retroactive force from the time of a child's birth (see § 19 of the judgment). In addition, the Court's judgment has been translated and published in the Nederlands Juristenblad. III. Conclusions of the respondent state In light of the foregoing, the Dutch government considers that there is no longer any risk of a repetition of the violation found in the present case and that the Netherlands have fulfilled their obligations under article 46, paragraph 1 of the Convention in this case.

[1] Adopted by the Committee of Ministers on 20 April 2007 at the 992nd meeting of the Ministers’ Deputies [2] to be held by Ms Camp for Sofian Bourimi [3] 30 904,75 NLG + VAT – the amounts received by way of legal aid from the Council of Europe