Katanic împotriva Elveției

Reclamantul, un cetățean al Bosniei-Herzegovina născut în 1962, locuiește în Wettingen în Elveția. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a intrat în Elveția ca lucrător sezonar în 1987. În același an s-a căsătorit cu J.S., un cetățean al Bosniei-Herzegovina, care a sosit în Elveția în 1983 și lucrează în prezent ca șef de departament într-un supermarket. Ca urmare a căsătoriei, reclamantul a primit un permis anual de reședință. Fiul lor S. s-a născut în 1989. La o dată nu specificat în cererea reclamantului a suferit un accident în timpul serviciului. O parte din brațul stâng a fost amputat, iar acum are o pensie de invaliditate.

La 25 ianuarie 1995, Curtea de district Zurzach (Bezirksgericht) a condamnat reclamantul la 33 de luni de închisoare, o amendă de 4 000 de franci elvețieni (CHF) și de expulzare de cinci ani din Elveția, printre altele din cauza fraudei profesionale în materie de asigurări și a contravenției Legii privind materialul de război (Kriegsmaterialegesetz), în special armele de foc conduse în Iugoslavia. Expulzarea din Elveția a fost suspendată la probă pentru o perioadă de cinci ani. Nici un recurs nu a fost interzis împotriva acestei hotărâri. Prin scrisoarea din 15 martie 1995 Poliția extraterestră (Fremdenpolizei) a Cantonului Aargau a informat reclamantul că permisul său anual de ședere (Aufenthaltsbewilligung) ar fi prelungit doar în mod provizoriu până la 31 august 1995, deoarece hotărârea Curții de District Zurzach nu a intrat încă în vigoare juridică.

La 15 decembrie 1995, poliția extraterestră a decis să nu mai prelungească permisul de ședere al reclamantului având în vedere condamnarea sa penală. Avocatul împotriva acestei decizii a fost respins de Guvernul (Regierungsrat) din Cantonul Aargau la 3 septembrie 1997. La 31 iulie 1997, Biroul de District Werdenberg (Bezirksamt) a amendat reclamantul 300 CHF pentru că a violat Legea privind narcoticele (Betäubungsmittelgesetz) în timpul închisoarei. La 30 septembrie 1997, reclamantul a fost eliberat din închisoare în condiție probă. Reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii din 3 septembrie 1997 susținută, la 21 ianuarie 1998, de Curtea Administrativă (Verwaltungsgericht) a Cantonului Aargau.

Curtea a remarcat, în special, că guvernul Cantonului Aargau a neglijat faptul că soția reclamantului a obținut începând cu 1 iunie 1997 un drept la domiciliu în Elveția (Niederlassungsbewilligung). La 3 iunie 1998, soția și fiul reclamantului au primit dreptul la domiciliu în Elveția. Apelurile reînnoite ale reclamantului împotriva refuzului de prelungire a permisului de ședere au fost respinse de Guvernul Cantonului Aargau la 16 decembrie 1998 și de Curtea Administrativă a Cantonului Aargau la 21 aprilie 1999. Reclamantul a depus un recurs de drept administrativ (Verwaltungsgerichtsbeschwerde) pe care Curtea Federală (Bundesgericht) a respins-o la 8 noiembrie 1999. Curtea s-a bazat în special pe secțiunea 17 § 2 din Legea privind domiciliul și domiciliul extraterestrilor (Bundesgesetz über Aufenthalt und Niederlassung der Ausländer), conform căreia un străin își va pierde dreptul la prelungirea permisului de ședere în cazul în care încălcă ordinea publică.

Prin urmare, Curtea a evaluat interesul public de a nu reînnoi permisul de reședință al reclamantului, având în vedere condamnarea sa penală, cu interesul de a rămâne cu familia sa în Elveția. Curtea a considerat în special că reclamantul a arătat o „energie criminală” considerabilă, deoarece a comis în mod regulat infracțiuni de același tip în timpul Elveția. În plus, el a menținut contacte regulate cu țara sa de origine la care s-a întors ocazional în timpul șederii sale în Elveția. Curtea a constatat, de asemenea, că soția reclamantului va suferi fără îndoială în activitățile sale profesionale dacă urmează reclamantul în Iugoslavia, deși acest lucru nu a fost suficient ca motiv pentru a prelungi permisul de ședere.

Fiul lor a fost de o vârstă adaptabilă și ar putea fi așteptat să-și urmeze părinții. În plus, problema a apărut dacă separarea ar putea fi considerată încă disproporționată deoarece soția a declarat în timpul procedurii că, în orice caz, va rămâne în Elveția cu fiul lor, chiar dacă reclamantul a părăsit Elveția. Prin urmare, Curtea nu a considerat disproporționat faptul că permisul de ședere al reclamantului nu a fost reînnoit. La 6 decembrie 1999, Oficiul Federal al Extraterestrilor (Bundesamt für Ausländerfragen) a informat reclamantul că trebuie să părăsească Elveția până la 15 ianuarie 2000. Prin decizia de aceeași dată, Oficiul a interzis reclamantului să intre în Elveția pentru o perioadă de cinci ani, adică.

Până la 15 ianuarie 2005, secțiunea 17 din Legea privind dreptul și practică internă privind domiciliul și rezidența extraterestrilor (Bundesgesetz über Aufenthalt und Niederlassung der Ausländer) prevede: „1. De obicei, autoritatea acordă exclusiv unui permis de ședere extraterestrului, chiar dacă acesta urmărește să rămână permanent în țară. Oficiul Federal al Extratereștrilor stabilește, în fiecare caz, data cea mai devreme de la data în care acordă dreptul la domiciliu. Dacă această dată a fost deja stabilită, sau dacă extratereștul are dreptul la domiciliu, soțul are dreptul la un permis de reședință sau să-l aibă prelungit, atâta timp cât soții trăiesc împreună. După o reședință regulată și neîntreruptă de cinci ani, soțul are, de asemenea, dreptul la domiciliu.

Copiii necăsătoriți cu vârsta sub 18 ani sunt incluse în dreptul la domiciliu dacă locuiesc împreună cu părinții lor. Aceste drepturi expiră dacă persoana întemeiată a încălcat ordinea publică.”

The applicant, a citizen of Bosnia-Herzegovina born in 1962, resides in Wettingen in Switzerland. A. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant entered Switzerland as a seasonal worker in 1987. In the same year he married J.S., a citizen of Bosnia-Herzegovina who arrived in Switzerland in 1983 and is currently working as head of department in a supermarket. As a result of the marriage, the applicant was granted an annual residence permit. Their son S. was born in 1989. At a date not specified in the application the applicant suffered an accident while at work. Part of his left arm was amputated, and he now draws an invalidity pension.

On 25 January 1995 the Zurzach District Court (Bezirksgericht) sentenced the applicant to 33 months’ imprisonment, a fine of 4,000 Swiss Francs (CHF) and five years’ expulsion from Switzerland, inter alia, on account of professional insurance fraud and contravening the War Material Act (Kriegsmaterialgesetz), in particular gun-running firearms to Yugoslavia. The expulsion from Switzerland was suspended on probation for a period of five years. No appeal was filed against this judgment. By letter dated 15 March 1995 the Aliens’ Police (Fremdenpolizei) of the Canton of Aargau informed the applicant that his annual residence permit (Aufenthaltsbewilligung) would only provisionally be prolonged until 31 August 1995, as the judgment of the Zurzach District Court had not yet entered into legal force.

On 15 December 1995 the Aliens’ Police decided no longer to prolong the applicant’s residence permit in view of his criminal conviction. The applicant’s appeal against this decision was dismissed by the Government (Regierungsrat) of the Canton of Aargau on 3 September 1997. On 31 July 1997 the Werdenberg District Office (Bezirksamt) fined the applicant 300 CHF for having contravened the Narcotics Act (Betäubungsmittelgesetz) while in prison. On 30 September 1997 the applicant was released from prison on probation. The applicant filed an appeal against the decision of 3 September 1997 which was upheld, on 21 January 1998, by the Administrative Court (Verwaltungsgericht) of the Canton of Aargau.

The Court noted in particular that the Government of the Canton of Aargau had overlooked that the applicant’s wife had obtained as from 1 June 1997 a right to domicile in Switzerland (Niederlassungsbewilligung). On 3 June 1998 the applicant’s wife and son were granted the right to domicile in Switzerland. The applicant’s renewed appeals against the refusal to prolong his residence permit were dismissed by the Government of the Canton of Aargau on 16 December 1998 and by the Administrative Court of the Canton of Aargau on 21 April 1999. The applicant filed an administrative law appeal (Verwaltungsgerichtsbeschwerde) which the Federal Court (Bundesgericht) dismissed on 8 November 1999. The Court relied in particular on Section 17 § 2 of the Aliens’ Domicile and Residence Act (Bundesgesetz über Aufenthalt und Niederlassung der Ausländer) according to which a foreigner will lose his right to a prolongation of a residence permit if he breaches public order.

The Court then weighed the public interest in not renewing the applicant’s residence permit in view of his criminal conviction with his interest in remaining with his family in Switzerland. The Court considered in particular that the applicant had shown considerable “criminal energy” in that he had regularly committed offences of the same type while in Switzerland. He had furthermore maintained regular contacts with his home country to which he had occasionally returned during his stay in Switzerland. The Court furthermore found that the applicant’s wife would undoubtedly suffer in her professional activities if she followed the applicant to Yugoslavia, though this did not suffice as a reason to prolong his residence permit.

Their son was of an adaptable age and could be expected to follow his parents. The issue furthermore arose whether the separation could still be regarded as being disproportionate since the wife had stated during the proceedings that she would in any event remain in Switzerland with their son, even if the applicant left Switzerland. As a result, the Court did not find it disproportionate that the applicant’s residence permit had not been renewed. On 6 December 1999 the Federal Aliens’ Office (Bundesamt für Ausländerfragen) informed the applicant that he had to leave Switzerland by 15 January 2000. By decision of the same date the Office prohibited the applicant from entering Switzerland for a period of five years, i.e.

until 15 January 2005. B. Relevant domestic law and practice Section 17 of the Aliens’ Domicile and Residence Act (Bundesgesetz über Aufenthalt und Niederlassung der Ausländer) states: “1. As a rule the authority shall at the outset only grant a residence permit to the alien, even if the latter envisages permanently to stay in the country. The Federal Aliens’ Office shall determine in each case the earliest date as from when it shall grant the right to domicile. 2. If this date has already been determined, or if the alien is entitled to the right to domicile, the spouse shall be entitled to a residence permit, or to have it prolonged, as long as the spouses live together. After a regular and uninterrupted residence of five years the spouse shall also be entitled to the right to domicile.

Unmarried children below 18 years of age shall be included in the right to domicile if they live together with their parents. These rights expire if the entitled person has breached public order.”