CtEDO 05.10.2000 Auto

KATANIC v. SWITZERLAND

RESPONDENT
CHE
HOTĂRÂRE
05.10.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KATANIC v. SWITZERLAND (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

Reclamantul, un cetățean al Bosniei-Herzegovina născut în 1962, locuiește în Wettingen în Elveția. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a intrat în Elveția ca lucrător sezonar în 1987. În același an s-a căsătorit cu J.S., un cetățean al Bosniei-Herzegovina, care a sosit în Elveția în 1983 și lucrează în prezent ca șef de departament într-un supermarket. Ca urmare a căsătoriei, reclamantul a primit un permis anual de reședință. Fiul lor S. s-a născut în 1989. La o dată nu specificat în cererea reclamantului a suferit un accident în timpul serviciului. O parte din brațul stâng a fost amputat, iar acum are o pensie de invaliditate. La 25 ianuarie 1995, Curtea de district Zurzach (Bezirksgericht) a condamnat reclamantul la 33 de luni de închisoare, o amendă de 4 000 de franci elvețieni (CHF) și de expulzare de cinci ani din Elveția, printre altele din cauza fraudei profesionale în materie de asigurări și a contravenției Legii privind materialul de război (Kriegsmaterialegesetz), în special armele de foc conduse în Iugoslavia. Expulzarea din Elveția a fost suspendată la probă pentru o perioadă de cinci ani. Nici un recurs nu a fost interzis împotriva acestei hotărâri. Prin scrisoarea din 15 martie 1995 Poliția extraterestră (Fremdenpolizei) a Cantonului Aargau a informat reclamantul că permisul său anual de ședere (Aufenthaltsbewilligung) ar fi prelungit doar în mod provizoriu până la 31 august 1995, deoarece hotărârea Curții de District Zurzach nu a intrat încă în vigoare juridică. La 15 decembrie 1995, poliția extraterestră a decis să nu mai prelungească permisul de ședere al reclamantului având în vedere condamnarea sa penală. Avocatul împotriva acestei decizii a fost respins de Guvernul (Regierungsrat) din Cantonul Aargau la 3 septembrie 1997. La 31 iulie 1997, Biroul de District Werdenberg (Bezirksamt) a amendat reclamantul 300 CHF pentru că a violat Legea privind narcoticele (Betäubungsmittelgesetz) în timpul închisoarei. La 30 septembrie 1997, reclamantul a fost eliberat din închisoare în condiție probă. Reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii din 3 septembrie 1997 susținută, la 21 ianuarie 1998, de Curtea Administrativă (Verwaltungsgericht) a Cantonului Aargau. Curtea a remarcat, în special, că guvernul Cantonului Aargau a neglijat faptul că soția reclamantului a obținut începând cu 1 iunie 1997 un drept la domiciliu în Elveția (Niederlassungsbewilligung). La 3 iunie 1998, soția și fiul reclamantului au primit dreptul la domiciliu în Elveția. Apelurile reînnoite ale reclamantului împotriva refuzului de prelungire a permisului de ședere au fost respinse de Guvernul Cantonului Aargau la 16 decembrie 1998 și de Curtea Administrativă a Cantonului Aargau la 21 aprilie 1999. Reclamantul a depus un recurs de drept administrativ (Verwaltungsgerichtsbeschwerde) pe care Curtea Federală (Bundesgericht) a respins-o la 8 noiembrie 1999. Curtea s-a bazat în special pe secțiunea 17 § 2 din Legea privind domiciliul și domiciliul extraterestrilor (Bundesgesetz über Aufenthalt und Niederlassung der Ausländer), conform căreia un străin își va pierde dreptul la prelungirea permisului de ședere în cazul în care încălcă ordinea publică. Prin urmare, Curtea a evaluat interesul public de a nu reînnoi permisul de reședință al reclamantului, având în vedere condamnarea sa penală, cu interesul de a rămâne cu familia sa în Elveția. Curtea a considerat în special că reclamantul a arătat o „energie criminală” considerabilă, deoarece a comis în mod regulat infracțiuni de același tip în timpul Elveția. În plus, el a menținut contacte regulate cu țara sa de origine la care s-a întors ocazional în timpul șederii sale în Elveția. Curtea a constatat, de asemenea, că soția reclamantului va suferi fără îndoială în activitățile sale profesionale dacă urmează reclamantul în Iugoslavia, deși acest lucru nu a fost suficient ca motiv pentru a prelungi permisul de ședere. Fiul lor a fost de o vârstă adaptabilă și ar putea fi așteptat să-și urmeze părinții. În plus, problema a apărut dacă separarea ar putea fi considerată încă disproporționată deoarece soția a declarat în timpul procedurii că, în orice caz, va rămâne în Elveția cu fiul lor, chiar dacă reclamantul a părăsit Elveția. Prin urmare, Curtea nu a considerat disproporționat faptul că permisul de ședere al reclamantului nu a fost reînnoit. La 6 decembrie 1999, Oficiul Federal al Extraterestrilor (Bundesamt für Ausländerfragen) a informat reclamantul că trebuie să părăsească Elveția până la 15 ianuarie 2000. Prin decizia de aceeași dată, Oficiul a interzis reclamantului să intre în Elveția pentru o perioadă de cinci ani, adică. Până la 15 ianuarie 2005, secțiunea 17 din Legea privind dreptul și practică internă privind domiciliul și rezidența extraterestrilor (Bundesgesetz über Aufenthalt und Niederlassung der Ausländer) prevede: „1. De obicei, autoritatea acordă exclusiv unui permis de ședere extraterestrului, chiar dacă acesta urmărește să rămână permanent în țară. Oficiul Federal al Extratereștrilor stabilește, în fiecare caz, data cea mai devreme de la data în care acordă dreptul la domiciliu. Dacă această dată a fost deja stabilită, sau dacă extratereștul are dreptul la domiciliu, soțul are dreptul la un permis de reședință sau să-l aibă prelungit, atâta timp cât soții trăiesc împreună. După o reședință regulată și neîntreruptă de cinci ani, soțul are, de asemenea, dreptul la domiciliu. Copiii necăsătoriți cu vârsta sub 18 ani sunt incluse în dreptul la domiciliu dacă locuiesc împreună cu părinții lor. Aceste drepturi expiră dacă persoana întemeiată a încălcat ordinea publică.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă