BULGARIAN NATIONAL RADIO v. BULGARIA

Publicat la 22 mai 2023 SECȚIUNEA TIRD Aplicația nr. 1048/18 Bulgara National Radio împotriva Bulgariei depusă la 20 decembrie 2017 a comunicat la 3 mai 2023 OBIECTUL CAUZĂ Cazul se referă la o cerere de daune pe care organizația solicitantă, Radio Națională Bulgară, a adus împotriva Musicautor – o organizație pentru gestionarea colectivă a drepturilor de autor – în ianuarie 2017. În decembrie 2011, radioul și muzicaautorul național bulgar au intrat într-un contract prin care prima a fost autorizată să difuzeze cântecele din catalogul celui de-al doilea. În noiembrie 2016 Musicautor a încheiat contractul cu efect de la 1 ianuarie 2017, deoarece Radio Națională Bulgară nu ar accepta o creștere a drepturilor pe care le plătea în temeiul acestuia și a interzis Radio Națională Bulgară să difuzeze lucrări din catalogul său. În afirmația sa, bazată pe dreptul concurenței bulgar și al Uniunii Europene (UE), Radio Națională bulgară a afirmat că prin aceasta Muzicaautor și-a abuzat poziția de piață dominantă. Într-o hotărâre din 12 aprilie 2017 (no. 2504 от 12.04.2017. δо т. д. nr. 525/2017 δ., СδС ) dat fără audiere, pe ziare, Curtea de Oraș Sofia a declarat afirmația inadmisibilă. În conformitate cu legislația bulgară, în special cu diferite dispoziții din Legea privind protecția concurenței din 2008, reclamațiile pentru daune legate de abuzul de poziție dominantă a pieței nu au putut fi formulate drept afirmații independente, în absența unei constatări anterioare a unui astfel de abuz de către Comisia pentru protecția concurenței, dar numai ca afirmații de urmărire, pe baza unei decizii ale Comisiei respective, care era obligatorie pentru instanțe care examinau o cerere ulterioară de daune în legătură cu aceeași încălcare a dreptului concurenței. Curtea a continuat să spună că, în absența unei decizii ale Comisiei, instanța civilă nu era competentă să examineze în sine dacă o întreprindere a comis o încălcare a legislației în materie de concurență. Radio națională bulgară a afirmat că legislația UE ( în special articolele 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și diferite dispoziții de Directiva 2014/104/UE privind anumite norme care reglementează acțiunile de prejudiciu în temeiul legislației naționale pentru încălcarea dispozițiilor legislației în materie de concurență ale statelor membre și ale Uniunii Europene și ale Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului privind punerea în aplicare a normelor privind concurența prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat [1] a solicitat posibilitatea de a aduce astfel de cereri independente, dar Curtea Sofia City nu a fost de acord. Cazul a pornit la construcția acestor instrumente, și în special directivă, care în acel moment nu a fost încă transpusă de Bulgaria (a fost transpusă ulterior prin amendamente la Legea privind protecția concurenței din 2008 care a intrat în vigoare în ianuarie 2018). Radioul Național Bulgar a făcut apel. În recursul său, acesta a solicitat Curtea de Apel Sofia să facă o trimitere preliminară la Curtea a Uniunii Europene (CJUE) în ceea ce privește interpretarea corectă a articolului 9 § 1 din Directiva 2014/104/UE, citită împreună cu articolele 5 și 6 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003: dacă acestea au împiedicat o instanță națională să găsească o încălcare a dreptului concurenței în cadrul procedurilor independente pentru daune. În hotărârea finală a anului 20 iunie 2017 ( оδр. nr. 2047 от 20.06.2017 δ. δо δ. δр. д. nr. 3016/2017 δ., СδС ), dat din nou fără audiere, pe ziare, Curtea de Apel Sofia a respins recursul, din motive similare cu cele furnizate de Curtea de Oraș Sofia. Curtea a continuat să spună că chestiunea a fost soluționată în Bulgaria prin decizia Curții Supreme de Cassare din 2014 ( Nr. 520 от 28.07.2014 δ. δо δ. т. д. Nr. 4004/2013 ש., Nr. II т. о. ) și că nu există nimic în Directiva 2014/104/UE, chiar dacă este direct aplicabilă, care impune revizuirea acestei soluții. Curtea a susținut, de asemenea, că sensul articolului 9 din directivă este clar și nu necesită interpretare. Prin urmare, nu a fost necesară o trimitere preliminară la CJUE. Legea UE nu impune dreptul național să permită creanțe independente. În conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, Radio Națională Bulgară plânge că decizia Curții din orașul Sofia, susținută în apel de către Curtea de Apel Sofia, de a declara cererea de daune împotriva Musicautor inadmisibilă, în mod injustificabil, a avut acces la o instanță. În plus, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție se plânge că deciziile acestor instanțe au fost bazate pe o construcție arbitrară a dispozițiilor relevante. QUESTIONS PENTRU PARTE Este Radio Națională Bulgară o „organizație neguvernamentală” în sensul articolului 34 din Convenție (a se vedea Radio Franța și alții c. Franța (dec.), nr. 53984/00, § 26, ECHR 2003-X (extract); Österreichischer Rundfunk c. Austria , nr. 35841/02, §§ 48-53, 7 decembrie 2006; și MacKay și BBC Scoția c. Regatul Unit , nr. 10734/05 , §§ 18-19, 7 decembrie 2010)? Decizia de declarare a cererii radioului național bulgar pentru daune inadmisibile i-a privat injustificabil accesul la o instanță, în încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție? În special, această decizie a urmărit un obiectiv legitim și a fost proporțională, având în vedere, printre altele, marja de apreciere a statului contestat în ceea ce privește reglementarea dreptului de acces la o instanță și existența sau altfel a unui „consens european” sau a unei tendințe între statele contractante înalte în ceea ce privește posibilitatea de a aduce astfel de cereri independente (pentru acest alt punct, a se vedea, în special, aceste sondaje comparative din 2004 și 2016: Ashurst, Studiu privind condițiile cererilor de daune în cazul încălcării normelor CE în materie de concurență (la p. 32-33) și Baker & McKenzie, Ghidul global pentru litigiul în materie de concurență [1] Articolele 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sunt ex-articolele 81 și 82 din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Published on 22 May 2023

THIRD SECTION

Application no. 1048/18

Bulgarian National Radio

against Bulgaria

lodged on 20 December 2017

communicated on 3 May 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The case concerns a claim for damages which the applicant organisation, the Bulgarian National Radio, brought against Musicautor – an organisation for the collective management of copyrights – in January 2017.

In December 2011 the Bulgarian National Radio and Musicautor entered into a contract whereby the former was allowed to broadcast songs from the latter’s catalogue. In November 2016 Musicautor terminated that contract with effect from 1 January 2017 because the Bulgarian National Radio would not agree to an increase in the royalties it was paying under it, and forbade the Bulgarian National Radio to broadcast works from its catalogue.

In its claim, based on Bulgarian and European Union (EU) competition law, the Bulgarian National Radio alleged that by doing so Musicautor had abused its dominant market position.

In a decision of 12 April 2017 (

опр. № 2504 от 12.04.2017 г. по т. д. №

525/2017 г., СГС

) given without a hearing, on the papers, the Sofia City Court declared the claim inadmissible. It held that under Bulgarian law, in particular various provisions of the Competition Protection Act 2008, claims for damages related to abuse of dominant market position could not be brought as standalone claims, in the absence of a prior finding of such abuse by the Commission for the Protection of Competition, but only as follow-on claims, based on a decision by that Commission, which was binding on the courts examining a subsequent claim for damages in relation to the same competition-law breach. The court went on to say that in the absence of a decision by the Commission, the civil courts were not competent to examine for themselves whether an undertaking had committed a breach of competition law. The Bulgarian National Radio had asserted that EU law (in

particular, Articles 101 and 102 of the

Treaty on the Functioning of the European Union

, and various provisions of

Directive 2014/104/EU on certain rules governing actions for damages under national law for infringements of the competition law provisions of the Member States and of the European Union

and of

Council Regulation (EC) No 1/2003 on the implementation of the rules on competition laid down in Articles 81 and 82 of the Treaty

)

[1]

required a possibility to bring such standalone claims, but the Sofia City Court disagreed. The case turned on the construction of those instruments, and especially the Directive, which at that time had still not been transposed by Bulgaria (it was later transposed by way of amendments to the Competition Protection Act 2008 which came into force in January 2018).

The Bulgarian National Radio appealed. In its appeal, it asked the Sofia Court of Appeal to make a preliminary reference to the Court of Justice of the European Union (CJEU) in relation to the correct interpretation of Article 9 § 1 of Directive 2014/104/EU read in conjunction with Articles 5 and 6 of Regulation (EC) No 1/2003: whether they prevented a national court from itself finding a breach of competition law in standalone proceedings for damages.

In a final decision of 20 June 2017 (

опр. № 2047 от 20.06.2017 г. по ч.

гр. д. № 3016/2017 г., САС

), given again without a hearing, on the papers, the Sofia Court of Appeal dismissed the appeal, for reasons similar to those given by the Sofia City Court. The court went on to say that the matter had been settled in Bulgaria by a 2014 decision of the Supreme Court of Cassation (

опр. № 520 от 28.07.2014 г. по ч. т. д. № 4004/2013 г., ВКС, II т. о.

), and that there was nothing in Directive 2014/104/EU, even if it were directly applicable, which required that solution to be revisited. The court also held that the meaning of Article 9 of the Directive was abundantly clear and did not require interpretation. There was hence no need to make a preliminary reference to the CJEU. EU law did not require national law to permit standalone claims.

The Bulgarian National Radio complains under Article 6 § 1 of the Convention that the decision of the Sofia City Court, upheld on appeal by the Sofia Court of Appeal, to declare its claim for damages against Musicautor inadmissible unjustifiably deprived it of access to a court. It further complains under Article 6 § 1 of the Convention that the decisions of those courts were based on an arbitrary construction of the relevant provisions.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Is the Bulgarian National Radio a “non-governmental organisation” within the meaning of Article 34 of the Convention (see

Radio France and Others v. France

(dec.), no. 53984/00, § 26, ECHR 2003-X (extracts);

Österreichischer Rundfunk v. Austria

, no. 35841/02, §§ 48-53, 7 December 2006; and

MacKay and BBC Scotland v. the United Kingdom

, no. 10734/05, §§

18-19, 7 December 2010)?

2.

Did the decision to declare the Bulgarian National Radio’s claim for damages inadmissible unjustifiably deprive it of access to a court, in breach of Article 6 § 1 of the Convention? In particular, did that decision pursue a legitimate aim and was it proportionate, due regard being had to, among other things, the respondent State’s margin of appreciation in regulating the right of access to a court and the existence or otherwise of a “European consensus” or a trend among the High Contracting States in relation to the possibility of bringing such standalone claims (on this latter point, see, in particular, these 2004 and 2016 comparative-law surveys:

Ashurst,

Study on the conditions of claims for damages in case of infringement of EC competition rules

(at

pp.

32-33), and

Baker & McKenzie,

Global Guide to Competition Litigation

)?

[1]

.

Articles 101 and 102 of the

Treaty on the Functioning of the European Union

are ex Articles 81 and 82 of the

Treaty establishing the European Community

.