REZGUI v. FRANCE

Reclamantul este un național marocian. El s-a născut în 1954 și locuiește în Le Puy. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Michel Gras, din Barul Le Puy. La 21 noiembrie 1996, reclamantul a fost oprit de poliție pentru un control de identitate și a fost dus la secția de poliție unde susține că a fost insultat și agresat. La eliberarea, el a mers la spitalul unde a fost ținut după examinarea. La orele 10:30, un medic a venit în camera lui spunând că el este un medic legist și a venit să examineze reclamantul la cererea procurorului public. Reclamantul a refuzat să se prezinte la examinare și a părăsit spitalul pentru a merge la o clinică privată. La 28 noiembrie 1996, reclamantul a depus o plângere penală la judecătorul de investigare care a alegat că a fost atacat în cursul sarcinilor sale de către o persoană care exercită autoritatea publică și că a inculpat de către medicul legist. El a solicitat să se alăture procedurii ca partid civil care solicită daune. La 5 decembrie 1997, judecătorul de investigare a emis un ordin de constatare că nu a existat niciun caz de răspuns. Reclamantul a făcut apel. Divizia de inculpare a susținut ordinul într-o hotărâre din 17 martie 1998. Reclamantul a apelat asupra punctelor de drept împotriva acestei hotărâri. Într-o hotărâre din 16 decembrie 1998, Curtea de Casație a declarat recursul inadmisibil din cauza faptului că reclamantul nu a formulat „ orice plângere că o parte civilă poate depune în temeiul articolului 575 din Codul de Procedință Penală în sprijinul unui recurs împotriva deciziei unei diviziuni de inculpare în absența unui recurs de către pronunțare”. art. 575 din Codul de Procedură Penală „O parte civilă nu poate depune recurs asupra unor puncte de drept împotriva hotărârilor din Divizia Inculpare, cu excepția cazului în care procurorul depune un recurs. Cu toate acestea, un recurs pe punctele de drept de către parte civilă de mai sus este admisibil în următoarele circumstanțe: 1. în cazul în care Divizia de inculpare a declarat în hotărârea că nu există motive de anchetă; 2. în cazul în care Divizia de inculpare a declarat acțiunea partidului civil inadmisibilă; 3. în cazul în care Divizia de inculpare a susținut o obiecție de încheiere a procedurii penale; 4. în cazul în care Divizia de inculpare a declarat, de propunerea sa sau de obiecție a părților, că nu are competență; 5. în cazul în care Divizia de inculpare a omit să se pronunțe la o acuzație; 6. în cazul în care hotărârea nu îndeplinește formal condițiile esențiale pentru validitatea sa juridică; 7. în cazul în care a fost presupusă încălcarea drepturilor cu caracter personal, astfel cum este definită la articolele 224-1-5 și 432-4-4 din Codul Penal.”

The applicant is a Moroccan national. He was born in 1954 and lives in Le Puy. He was represented before the Court by Mr Michel Gras, of the Le Puy Bar. On 21 November 1996 the applicant was stopped by police for an identity check and taken to the police station where he claims to have been insulted and assaulted. On being released, he went to hospital where he was kept in after being examined. At about 10.30 p.m. a doctor came into his room saying that he was a forensic medical examiner and had come to examine the applicant at the public prosecutor’s request. The applicant refused to submit to the examination and left the hospital to go to a private clinic. On 28 November 1996 the applicant lodged a criminal complaint with the investigating judge alleging assault in the course of his duties by a person exercising public authority, and trespass by the forensic medical examiner. He sought leave to join the proceedings as a civil party seeking damages. On 5 December 1997 the investigating judge issued an order finding that there was no case to answer. The applicant appealed. The Indictment Division upheld the order in a judgment of 17 March 1998. The applicant appealed on points of law against that judgment. In a judgment of 16 December 1998, the Court of Cassation declared the appeal inadmissible on the ground that the applicant had not made out “any complaint that a civil party may lodge under Article 575 of the Code of Criminal Procedure in support of an appeal against the decision of an Indictment Division in the absence of an appeal by the prosecution”. Article 575 of the Code of Criminal Procedure “A civil party shall be barred from lodging an appeal on points of law against judgments of the Indictment Division unless the prosecution lodges an appeal. However, an appeal on points of law by the civil party above shall be admissible in the following circumstances: 1. where the Indictment Division has stated in the judgment that there are no grounds for an investigation; 2. where the Indictment Division has declared the civil party’s action inadmissible; 3. where the Indictment Division has upheld an objection terminating the criminal proceedings; 4. where the Indictment Division has declared, of its own motion, or on an objection by the parties, that it has no jurisdiction; 5. where the Indictment Division has omitted to rule on a charge; 6. where the judgment does not formally satisfy the conditions essential for its legal validity; 7. where a breach of personal rights as defined in Articles 224-1 to 224-5 and 432-4 to 432-6 of the Criminal Code has been alleged.”