SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 44487/98 prezentate de Michele Spera împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 9 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din G. Ress, președintele A. Pastor Ridruejo, B. Conforti, L. Caflisch, J. Makarczyk, I. Cabral Barreto, N. Vajić, judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 3 iulie 1997 și înregistrată la 13 noiembrie 1998 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1954 și rezident la Lanciano (Chieti). La 6 ianuarie 1981, reclamantul și o altă persoană au atribuit dnii D.R., F. și A.R. și companiile de asigurări R. și I. în fața Tribunalului din Messina pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite în timpul unui accident rutier pe care îl evaluau la o sumă de nu mai mică de 150 000 000 de lire italiene. După o audiere consacrată depunerii la grefa de documente și la o altă discuție privind mijloacele de probă, la 6 octombrie 1983 președintele Tribunalului a dispus ca prezenta cauză să aibă loc la o altă cauză privind același accident rutier. La 1 decembrie 1983, încuviințarea a fost retrimisă la cererea reclamantului la 24 octombrie 1983. Din cele cinci audieri stabilite între 25 mai 1984 și 24 octombrie 1985, trei au avut loc la audierea martorilor, una a fost amânată din oficiu și alta la cererea părților. La 13 iunie 1986, judecătorul a declarat încetarea cauzei ca urmare a decesului avocatului reclamantului. La 22 octombrie 1986, reclamantul a reînceput procedura și a fost stabilită o audiere la 5 martie 1987. Din cele șapte audieri stabilite între 25 iunie 1987 și 23 octombrie 1989, două au fost dedicate depunerii la grefa documentelor, patru au vizat discuții referitoare la cererea reclamantului de a auzi alți martori și una a fost amânată din oficiu. La 26 ianuarie 1990, judecătorul a declarat eșec trei dintre inculpați și a admis audierea altor martori. Trei audieri mai târziu, la 3 iulie 1992, părțile și-au prezentat concluziile, iar la 19 ianuarie 1994 au avut loc pledoariile. printr-o hotărâre definitivă din 16 februarie 1994, al cărei text a fost depus la grefă la 6 iunie 1994, tribunalul a fost parțial îndreptățit la cererea reclamantului. Printr-o ordonanță din 16 februarie 1994, al cărei text a fost depus la grefă la 18 iunie 1994, judecătorul a numit un expert și l-a trimis la 11 noiembrie 1994, în ceea ce privește evaluarea daunelor. Între timp, la 7 octombrie 1994, compania de asigurări R. a interjectat recursul la hotărârea definitivă în fața instanței judecătorești din Messina. Reclamantul și o altă persoană au depus o acțiune incidentă. octombrie 1996. Printr-o hotărâre din 30 octombrie 1996, al cărei text a fost depus la grefă la 24 ianuarie 1997, instanța de apel a respins recursul principal și incidentul. La 20 iunie 1997, părțile au ajuns la o soluționare a cauzei pe cale amiabilă. Potrivit reclamantului, durata procedurii, care este un pic mai mare de șaisprezece ani și cinci luni pentru o instanță, nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil (art. 1 din convenție). (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară REQUETA RECEVALABILĂ, toate mijloacele de fond rezervate. Vincent Berger Georg Resss grefier Președinte
de la requête n° 44487/98
présentée par Michele Spera
contre l’Italie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 9
novembre
2000 en une chambre composée de
M.
président
,
M.
M.
M.
M.
M.
M
me
juges
,
et de
M.
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 3 juillet 1997 et enregistrée le 13
novembre
1998
;
Après avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant est un ressortissant italien, né en 1954 et résidant à Lanciano (Chieti).
Le 6 janvier 1981, le requérant et une autre personne assignèrent MM. D.R., F. et A.R. et les compagnies d’assurances R. et I. devant le tribunal de Messine afin d’obtenir réparation des dommages subis lors d’un accident de la route qu’ils évaluaient à une somme non inférieure à 150
000
000
lires italiennes.
La mise en état de l’affaire commença le 28 décembre 1981. Après une audience consacrée au dépôt au greffe de documents et une autre à la discussion de moyens de preuve, le 6 octobre 1983 le président du tribunal ordonna la jonction de la présente affaire à une autre concernant le même accident de la route. Le 1
er
décembre 1983, l’audience fut renvoyée à la demande du requérant au 24
février 1984. Des cinq audiences fixées entre le 25
mai 1984 et le 24 octobre 1985, trois concernèrent l’audition de témoins, une fut ajournée d’office et une autre à la demande des parties. Le 13 juin 1986, le juge déclara l’interruption de l’affaire suite au décès de l’avocat du requérant.
Le 22 octobre 1986, le requérant reprit la procédure et une audience fut fixée au 5
mars 1987. Des sept audiences fixées entre le 25 juin 1987 et le 23 octobre 1989, deux furent consacrées au dépôt au greffe des documents, quatre concernèrent des discussions relatives à la demande du requérant d’entendre d’autres témoins et une fut ajournée d’office. Le 26 janvier 1990, le juge déclara défaillants trois des défendeurs et admit l’audition d’autres témoins. Ces derniers furent absents le 6 juillet 1990. Trois audiences plus tard, le 3
juillet 1992 les parties présentèrent leurs conclusions et l’audience de plaidoiries se tint le 19 janvier 1994. Par un jugement non définitif du 16 février 1994, dont le texte fut déposé au greffe le 6 juin 1994, le tribunal fit en partie droit à la demande du requérant.
Par une ordonnance du 16 février 1994, dont le texte fut déposé au greffe le 18 juin 1994, le juge nomma un expert et renvoya au 11
novembre 1994, quant à l’évaluation des dommages. Le jour venu l’audience fut renvoyée d’office au 16 juin 1995.
Entre-temps, le 7 octobre 1994, la compagnie d’assurances R. avait interjeté appel du jugement non définitif devant la cour d’appel de Messine. Le requérant et une autre personne avaient déposé un recours incident. L’instruction avait commencé le 13 janvier 1995. Les parties avaient présenté leurs conclusions le 10 mars 1995 et l’audience de plaidoiries avait eu lieu le 10
octobre 1996. Par un arrêt du 30
octobre 1996, dont le texte fut déposé au greffe le 24
janvier 1997, la cour d’appel avait rejeté l’appel principal et celui incident.
Le 20 juin 1997, les parties parvinrent à un règlement amiable de l’affaire.
Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 6 janvier 1981 et s’est terminée le 20 juin 1997.
Selon le requérant, la durée de la procédure, qui est d’un peu plus de seize ans et cinq mois pour une instance, ne répond pas à l’exigence du «
délai raisonnable
» (article
6
§
1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.
La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «
délai raisonnable
» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
, tous moyens de fond réservés.
Vincent Berger
Georg Ress
Greffier
Président