SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 52979/99 prezentate de A.M. împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 22 martie 2001 într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonpääjjjj și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 24 octombrie 1997 și înregistrată la 26 noiembrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1969 și rezident la Novara. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Vincenzina Mandaglio, avocată la Taurianova (Regio de Calabre). La 18 decembrie 1987, reclamantul l-a numit pe dl S. și pe societatea F. în fața Tribunalului din Palmi (Regio de Calabre) pentru a obține despăgubiri pentru prejudiciile suferite în timpul unui accident de circulație, pe care l-a evaluat la 50 000 000 de lire italiene. Din cele șase audieri prevăzute între 14 februarie 1992 și 23 septembrie 1994, trei au avut loc la audierea martorilor, doi au fost revocați din oficiu și unul a avut legătură cu un alt caz cu același obiect. La 22 noiembrie 1994, procedura a fost întreruptă din cauza lichidării societății F. La 5 aprilie 1995, reclamantul a reînceput procedura. După o trimitere din oficiu, la 7 noiembrie 1995, judecătorul și-a rezervat decizia cu privire la cererea reclamantului de numire a unui expert ; printr-o ordonanță în afara instanței din 22 noiembrie 1995, judecătorul a acceptat această cerere. Audierile din 21 mai 1996 și 10 decembrie 1996 au fost revocate din oficiu. Cele trei audieri stabilite între 6 februarie 1998 și 12 iunie 1998 au fost exmatriculate din cauza absenței expertului. În decembrie 1998, președintele tribunalului a atribuit cauza la colegiul de magistrați însărcinat cu tratarea cauzelor cele mai vechi (seziune stralcio) și a fixat la amînarea următoare la 17 februarie 1999. Cele trei ședințe stabilite între 29 septembrie 1999 și 27 martie 2000 au avut loc în instanță. Această procedură, care a început la 18 decembrie 1987 și este încă în curs de desfășurare până în prezent, a durat aproximativ 13 ani și trei luni pentru o instanță. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cerința, toate mijloacele de fond rezervate. Vincent B erger Georg Ress Moduler Președinte
de la requête n° 52979/99
présentée par A.M.
contre l’Italie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 22
mars
2001 en une chambre composée de
MM.
G.
Ress
,
président
,
A.
Pastor Ridruejo
,
L.
Caflisch
,
J.
Makarczyk
,
I.
Cabral Barreto
,
M
me
N.
Vajić
,
M.
M.
Pellonpää
,
juges
,
et de
M.
erger,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 24 octobre 1997 et enregistrée le 26
novembre 1999
;
Après avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant est un ressortissant italien, né en 1969 et résidant à Novare. Il est représenté devant la Cour par M
e
Vincenzina Mandaglio, avocate à Taurianova (Reggio de Calabre).
Le 18 décembre 1987, le requérant assigna M. S. et la société F. devant le tribunal de Palmi (Reggio de Calabre) afin d’obtenir réparation des dommages subis lors d’un accident de la circulation, qu’il évaluait à 50
000
000
lires italiennes.
La mise en état de l’affaire commença le 17 octobre 1989. Les audiences des 13
février 1990 et 11 octobre 1991 furent renvoyées d’office. Des six audiences prévues entre le 14 février 1992 et le 23 septembre 1994, trois concernèrent l’audition de témoins, deux furent renvoyées d’office et une concerna la jonction avec une autre affaire ayant le même objet. Le 22
novembre 1994, la procédure fut interrompue à cause de la mise en liquidation de la société F.
Le 5 avril 1995, le requérant reprit la procédure. Après un renvoi d’office, le 7
novembre 1995 le juge réserva sa décision quant à la demande du requérant de nomination d’un expert
; par une ordonnance hors audience du 22 novembre 1995, le juge fit droit à cette demande. Les audiences des 21 mai 1996 et 10 décembre 1996 furent renvoyées d’office. Les trois audiences fixées entre le 6 février 1998 et le 12
juin 1998 furent renvoyées en raison de l’absence de l’expert.
Le 1
er
décembre 1998, le président du tribunal attribua l’affaire au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes (
sezione stralcio
) et fixa l’audience suivante au 17 février 1999. Les trois audiences fixées entre le 29
septembre 1999 et le 27
mars 2000 concernèrent l’expertise. L’audience de présentation des conclusions fut fixée au 30 avril 2001.
Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 18 décembre 1987 et est encore pendante à ce jour, a duré environ treize ans et trois mois pour une instance.
Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «
délai raisonnable
» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.
La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «
délai raisonnable
» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
, tous moyens de fond réservés.
Vincent B
erger
Georg
Ress
Greffier
Président