Riepan împotriva Austriei

Reclamantul are un termen de 18 ani de închisoare după condamnarea sa pentru crimă și furt în 1987. A fost reținut prima dată la închisoarea Karlau, din care a scăpat în 1991, dar a fost retras într-o zi. În septembrie 1994 a fost transferat la închisoarea Stein și la 8 mai 1995 la închisoarea Garsten, deoarece administrația de închisoare se temea că el și unele alți deținuți au fost înființat un plan de evadare. 10. La 8 mai 1995, când personalul de la Garsten a efectuat formalitățile de primire necesare, reclamantul a refuzat să coopereze și a cerut să fie returnat la închisoarea Stein, amenințand că altfel el și alți deținuți ar fi pus foc la închisoarea Garsten. În ziua următoare, în cursul unui interviu cu un ofițer de la închisoare, el a insistat din nou să fie returnat la închisoarea Stein și a amenințat ofițerul de la închisoare că altfel cineva va plăti o vizită privată.

Câteva zile mai târziu, el a amenințat un director de la închisoare spunând că nu ar trebui să-și întoarcă spatele asupra lui. Având în vedere aceste incidente, au fost instituite proceduri penale pentru acuzații de amenințare (gefährliche Drohung) împotriva reclamantului. 11. Curtea Regională Steyr (Landesgericht) a hotărât să desfășoare audierea la închisoarea Garsten, situată la aproximativ 5 km de Steyr. Acesta a stabilit 29 ianuarie 1996 ca data procesului. Convocația care indică data și locul audierii a fost depusă la solicitant, precum și la avocatul său oficial de apărare o lună înaintea audierii. 12. La timpul material au fost furnizate informații despre audieri de la Curtea Regională Steyr după cum urmează.

Procurorul de la Curtea Regională a emis o listă auditivă (Verhandlungsspiegel) în mijlocul fiecărei săptămâni pentru săptămâna următoare, care conține, printre altele, data și locul tuturor audierilor în cadrul procedurilor penale. Aceste informații ar include, de asemenea, numărul sala de audiere a instanței și, dacă este cazul, ar indica că audierea se va desfășura la locul crimei sau numele închisorii la care urma să se desfășoare. Guvernul nu a putut furniza lista pentru săptămâna 29 ianuarie 1996, deoarece aceste liste nu sunt păstrate, dar a afirmat că aceasta ar fi, în conformitate cu practica obișnuită, indicat închisoarea Garsten ca locul audierii în cazul reclamantului. Lista auditivă a fost distribuită de procurorul public la mass-media, și anume la cele mai importante ziare naționale și regionale, precum și la postul național de radiodifuziune.

În plus, o copie a fost furnizată registrului și biroului de informare al Curții Regionale. Astfel, persoanele interesate ar putea obține informații despre viitoarele audieri fie prin chemarea registrului instanței, fie prin prezentarea la intrarea instanței. 13. La 29 ianuarie 1996, Curtea Regională Steyr, ședința cu un singur judecător, a avut o audiere în zona închisă (Gesperre) din închisoarea Garsten. Sala de audiere a măsurat aproximativ 25 mp. Acesta a fost dotat cu o masă și locuri pentru judecător, secretarul, procurorul public, reclamantul și avocatul său de apărare. Există dezacord între părți cu privire la dacă au existat mai multe locuri disponibile pentru martori și potențiali spectatori.

14. Audierea, care în conformitate cu minutele a fost publică, a fost deschisă la ora 8:30 a.m. A durat treizeci și cinci de minute. Reclamantul, asistat de avocat, a invocat nevinovat. Curtea a auzit cei patru ofițeri de închisoare la care reclamantul se presupune că a adresat amenințări ca martor. Nici reclamantul, nici avocatul său, nu se plângea de lipsa de publicitate în acel moment. După audiere, Curtea Regională a condamnat reclamantul pentru amenințarea comportamentului, constatand că a amenințat în trei ocazii personalul de închisoare cu incendiu sau agresiune, și l-a condamnat la 10 luni de închisoare. 15. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept și de fapt, precum și împotriva condamnării (Berufung wegen Nichtigkeit, Schuld und Strafe).

El se plângea, în special, ca motiv de nulitate, că audierea din 29 ianuarie 1996 nu a fost publică de când a avut loc în zona închisă a închisoarei Garsten, la care numai persoanele cu permise speciale, altele decât personalul închis, au avut acces. El a susținut, de asemenea, că sala în care s-a desfășurat ședința a fost prea mică pentru a găzdui orice spectator și a susținut că nici măcar martorii nu au putut rămâne în camera simultan. În plus, el a contestat evaluarea de probe a Curții Regionale și stabilirea faptelor. În cele din urmă, el se plângea că sentința a fost prea severă. 16. La 5 iulie 1996, Curtea de Apel din Linz (Oberlandesgericht) a organizat o audiere publică în clădirea instanței în prezența reclamantului și a avocatului său.

Curtea de Apel este la aproximativ 50 km de închisoarea Garsten. Audierea a durat trei sferturi de oră. Curtea a auzit reclamantul în ceea ce privește presupusa lipsă de publicitate a audierii la 29 ianuarie 1996. De asemenea, l-a auzit cu privire la diferitele conturi de comportament amenințat, interogându-l în ceea ce privește declarațiile martorilor de la proces. Nu au reluat martorii și apărarea nu a făcut nici o cerere în acest sens. 17. Curtea de Apel a respins cazul. În ceea ce privește plângerea conform căreia audierea din 29 ianuarie 1996 nu a fost publică, instanța a remarcat că, în conformitate cu informațiile prezentate de Curtea Regională Steyr, ședința a fost publică în sensul că orice persoană interesată ar fi fost autorizată să participe.

Dacă guvernatorul de închisoare ar fi fost îngrijorat că persoanele interesate nu ar trebui să aibă acces la zona închisă, el ar fi fost obligat să interzică conducerea procesului în acea parte a închisoarei. În orice caz, nu au fost prezente astfel de persoane care doresc să participe la proces la începutul audierii, iar judecătorul nu a fost informat de potențiali spectatori. 18. În ceea ce privește recursul reclamantului asupra punctelor de fapt, Curtea de Apel a declarat că nu a avut îndoieli în ceea ce privește evaluarea probelor și stabilirea faptelor. Curtea de Apel a confirmat, de asemenea, opinia juridică a Curții regionale că, prin amenințarea personalului de închisoare cu incendiu sau agresiune, a comis infracțiuni de amenințare.

În sfârșit, s-a constatat că sentința era în conformitate cu vina reclamantului. 19. art. 90 § 1 din Constituția Federală (Bundesverfassungsgesetz) prevede: „Audierea de către instanțe de judecată în ... cazurile penale trebuie să fie orale și publice. Excepțiile pot fi prevăzute prin lege.” 20. art. 228 § 1 din Codul de Procedură Penală (Strafprozessordnung) prevede că procesul trebuie să fie public. În conformitate cu art. 229 § 1, publicul poate fi exclus din judecată în interesul moralului sau al ordinului public. Curtea trebuie să ia o decizie oficială cu privire la excluderea publicului. Nici un remediu nu rezultă împotriva unei astfel de decizii. În conformitate cu art. 488, dispozițiile de mai sus se aplică procedurilor în fața unui singur judecător.

21. În conformitate cu art. 489 § 1 adoptată împreună cu art. 472 § 1, o audiere de recurs împotriva unei hotărâri de un singur judecător trebuie să fie publică. Articolele 228 și 229 se aplică. 22. În conformitate cu art. 489 § 1 luată împreună cu art. 464, un recurs privind punctele de drept și de fapt și împotriva sentinței este împotriva hotărârii unui singur judecător. În temeiul articolului 467 § 1, recurentul poate adăuga fapte și dovezi noi. În conformitate cu art. 473 § 2, instanța de apel va reaudit martori și experți dacă are îndoieli cu privire la corectitatea înființarii faptelor din prima instanță, sau dacă consideră că audierea noilor martori sau experți în ceea ce privește aceleași fapte este necesară.

Altfel, va lua decizia sa pe baza dosarului.

9. The applicant is serving an eighteen-year prison term following his conviction for murder and burglary in 1987. He was first detained at Karlau Prison, from which he escaped in 1991 but was rearrested within a day. In September 1994 he was transferred to Stein Prison and on 8 May 1995 to Garsten Prison, as the prison administration feared that he and a number of other inmates were devising an escape plan. 10. On 8 May 1995, when prison personnel at Garsten carried out the necessary reception formalities, the applicant refused to cooperate and demanded to be returned to Stein Prison, threatening that otherwise he and other inmates would set fire to Garsten Prison. On the following day, in the course of an interview with a senior prison officer, he again insisted on being returned to Stein Prison and threatened the prison officer that otherwise someone would pay the officer “a private visit”.

A few days later he threatened a prison warder saying “that he should not turn his back on him”. On account of these incidents, criminal proceedings on charges of threatening behaviour (gefährliche Drohung) were instituted against the applicant. 11. The Steyr Regional Court (Landesgericht) decided to hold the hearing at Garsten Prison, which is situated about 5 km from Steyr. It set down 29 January 1996 as the date for the trial. The summons indicating the date and place of the hearing was served on the applicant as well as on his official defence counsel a month before the hearing. 12. At the material time information about hearings held at the Steyr Regional Court was given as follows. The public prosecutor's office at the Regional Court issued a hearing list (Verhandlungsspiegel) in the middle of each week for the following week, containing, inter alia, the date and place of all hearings in criminal proceedings.

This information would also include the number of the court hearing room and would, if appropriate, indicate that the hearing was to be held at the scene of the crime or the name of the prison at which it was to take place. The Government were unable to provide the list for the week of 29 January 1996, as these lists are not kept, but asserted that it would, in accordance with the usual practice, have indicated Garsten Prison as the place of the hearing in the applicant's case. The hearing list was distributed by the public prosecutor's office to the media, namely to the most important national and regional newspapers, as well as to the national broadcasting station. Furthermore, a copy was given to the Regional Court's registry and information desk.

Thus, interested persons could obtain information about forthcoming hearings either by calling the court's registry or by presenting themselves at the court's entrance. 13. On 29 January 1996 the Steyr Regional Court, sitting with a single judge, held a hearing in the closed area (Gesperre) of Garsten Prison. The hearing room measured about 25 sq. m. It was furnished with a table and seats for the judge, the secretary, the public prosecutor, the applicant and his defence counsel. There is disagreement between the parties as to whether there were further seats available for witnesses and potential spectators. 14. The hearing, which according to the minutes was public, was opened at 8.30 a.m. It lasted thirty-five minutes.

The applicant, assisted by counsel, pleaded not guilty. The court heard the four prison officers to whom the applicant had allegedly addressed threats as witnesses. Neither the applicant nor his counsel complained about a lack of publicity at that time. Following the hearing, the Regional Court convicted the applicant of threatening behaviour, finding that he had on three occasions threatened prison personnel with arson or assault, and sentenced him to ten months' imprisonment. 15. Thereupon, the applicant filed an appeal on points of law and fact, as well as against sentence (Berufung wegen Nichtigkeit, Schuld und Strafe). He complained, in particular, as a ground of nullity, that the hearing on 29 January 1996 had not been public since it took place in the closed area of Garsten Prison, to which only people with special permits, other than prison personnel, had access.

He also claimed that the room in which the hearing was held was too small to accommodate any spectators and alleged that not even the witnesses had been able to stay in the room simultaneously. Moreover, he challenged the Regional Court's assessment of the evidence and its establishment of the facts. Finally, he complained that the sentence was too severe. 16. On 5 July 1996 the Linz Court of Appeal (Oberlandesgericht) held a public hearing in the court building in the presence of the applicant and his counsel. The appellate court is about 50 km from Garsten Prison. The hearing lasted three-quarters of an hour. The court heard the applicant as regards the alleged lack of publicity of the hearing on 29 January 1996. It also heard him on the various counts of threatening behaviour, questioning him as regards the statements made by the witnesses at the trial.

It did not rehear the witnesses and the defence made no request to this effect. 17. The Court of Appeal dismissed the case. As to the complaint that the hearing on 29 January 1996 had not been public, the court noted that, according to information submitted by the Steyr Regional Court, the hearing was public in the sense that any interested person would have been allowed to attend. Had the prison governor been concerned that interested persons should not be granted access to the closed area, he would have been obliged to prohibit the conduct of the trial in that part of the prison. In any case, no such persons wishing to attend the trial had been present at the beginning of the hearing, and the judge had not been informed of any potential spectators.

18. As to the applicant's appeal on points of fact, the Court of Appeal stated that it had no doubts regarding the Regional Court's evaluation of the evidence and its establishment of the facts. The appellate court also confirmed the Regional Court's legal view that the applicant had, by threatening prison personnel with arson or assault, committed the offence of threatening behaviour. Finally, it found that the sentence was commensurate with the applicant's guilt. 19. Article 90 § 1 of the Federal Constitution (Bundesverfassungsgesetz) provides: “Hearings by trial courts in ... criminal cases shall be oral and public. Exceptions may be prescribed by law.” 20. Article 228 § 1 of the Code of Criminal Procedure (Strafprozessordnung) provides that the trial is to be public.

Failure to comply with this requirement constitutes a ground of nullity. According to Article 229 § 1, the public may be excluded from the trial in the interests of morals or public order. The court has to take a formal decision on the exclusion of the public. No remedy lies against such a decision. Pursuant to Article 488, the above provisions apply to proceedings before a single judge. 21. According to Article 489 § 1 taken together with Article 472 § 1, an appeal hearing against a judgment of a single judge has to be public. Articles 228 and 229 apply. 22. According to Article 489 § 1 taken together with Article 464, an appeal on points of law and fact and against sentence lies against the judgment of a single judge.

By virtue of Article 467 § 1, the appellant may adduce new facts and evidence. In accordance with Article 473 § 2, the appellate court will rehear witnesses and experts if it has doubts as to the correctness of the first-instance court's establishment of the facts, or if it holds that the hearing of new witnesses or experts as regards the same facts is necessary. Otherwise, it will take its decision on the basis of the file.