CtEDO 14.11.2000 Auto

CUILHE contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
14.11.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CUILHE contre la FRANCE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 45570/99 prezentate de Dominique CUILHE împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 14 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din dnii Fuhrmann președinte J.-P. Costa, Kūris Tulkens Jungwiert Sir Nicolas Bratza Traja judecători și S. Dolle graffière de secțiune Având în vedere cererea prezentată mai sus Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 16 octombrie 1998 și înregistrată la 20 ianuarie 1999, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, după ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Recurenta este o resortisantă franceză, născută în 1954 și rezidentă în Lingolsheim. Militară de carieră în armata de teren, aceasta ocupa gradul de subordonator într-un regiment de artizanat înainte de a fi datată pensionării în 1997. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. De îndată ce a intrat în armată în 1973, reclamanta a primit o despăgubire pentru cheltuieli militare, destinată să compenseze seugetiile inerente funciei de militar. În urma căsătoriei sale din aprilie 1977, aceasta a continuat să primească această pensie la rata Ca urmare a hotărârii Costa din 15 noiembrie 1991 prin care Consiliul de Stat cenzurase trimiterea la noțiunea de șef de familie în conformitate cu dispozițiile legii din 4 iunie 1970 privind autoritatea părintească, recurenta a solicitat, la 27 decembrie 1991, Centrului teritorial de administrație și contabilitate (CTAC) revizuirea și rectificarea dosarului său pentru a percepe plata despăgubirii pentru cheltuieli militare la nivel de familie, ca soț al acestuia. La 28 ianuarie 1992, AOCC a acuzat primirea acestei cereri, iar la 14 septembrie 1994, după multiple reluări telefonice din partea recurentei, AOCC i-a solicitat să își repete cererea, fapt pe care a făcut-o la 19 septembrie 1994, completând răspunsul printr-o scrisoare din 15 noiembrie 1994. După ce a relansat din nou AOCC la 8 februarie 1995, recurenta a primit, la 21 februarie 1995, de la directorul central al armatei terestre o scrisoare prin care a fost informat cu privire la respingerea cererii sale, ca urmare a intervenției legii finanțelor rectificative pentru 1994 din 29 decembrie 1994. În conformitate cu hotărârile judecătorești care au fost pronunțate cu forță de lucru judecat, se validează atribuțiile individuale ale persoanei în cauză pentru cheltuieli militare, în măsura în care acestea sunt contestate prin mijloacele care rezultă din consecințele intervenției legii nr. 70-459 din 4 iunie 1970 privind autoritatea părintească în ceea ce privește dispozițiile Decretului nr. 59-1193 din 13 octombrie 1959 de stabilire a regimului de achitare pentru cheltuieli militare. La 21 martie 1995, recurenta a intentat o acțiune grațioasă împotriva acestei decizii pe baza faptului că administrația a fost lentă pentru a-i răspunde. La 11 aprilie 1995, AOCC și-a respins cererea. Recurentei, considerând că a fost privată, din cauza lentorilor administrației, de orice posibilitate de recurs împotriva deciziei AOCC și, prin urmare, de orice șansă de a percepe despăgubirile pentru cheltuieli militare la nivelul de mai sus, șef de familie La fel ca în cazul tuturor ofițerilor din armata terestră care au intentat această acțiune înainte de intervenția legii din 29 decembrie 1994, tribunalul administrativ din Nisa a fost sesizat în iulie 1995. Acțiunea sa avea ca scop, pe de o parte, angajarea responsabilității pentru statul membru și, pe de altă parte, obținerea, cu titlu de despăgubiri, a diferenței dintre plata cheltuielilor militare la rata burlacilor și plata cheltuielilor militare la rata șefului de familie pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1987 și 31 decembrie 1994. Ministerul Apărării și-a prezentat memoriile în apărare la 16 octombrie 1995. La 29 septembrie 1998, la mai mult de 3 ani de la introducerea cererii sale și în pofida multiplelor sale redresări și demersuri (scrisori la 24 martie, 5 iunie și 13 august 1998, apel la mediatorul Republicii Rin), recurenta a primit de la grefa Tribunalului Administrativ din Nisa o scrisoare pe care a informat-o în legătură cu faptul că nu era posibil să se prevadă data la care cauza ar putea fi chemată la tribunal. Prin hotărârea din 29 octombrie 1999, Tribunalul Administrativ de la Nisa a respins cererea. La 7 februarie 2000, reclamanta a solicitat această hotărâre. Printr-o ordonanță din 4 mai 2000, președintele secțiunii de judecată a Consiliului d Jurisprudența Consiliului din 15 noiembrie 1991 prin Hotărârea Costa din 15 noiembrie 1991, Consiliul de Stat a hotărât următoarele: Pe de o parte, dispozițiile legii din 4 iunie 1970 privind autoritatea părintească au făcut ca noțiunea de cap de familie la care se referă în mod expres decretul din 13 octombrie 1959 art. 47-II din Legea finanțelor rectificative pentru 1994 În conformitate cu hotărârile judecătorești care au fost pronunțate cu forță de lucru judecat, se validează atribuțiile individuale ale persoanei în cauză pentru cheltuieli militare, în măsura în care acestea sunt contestate prin mijloacele care rezultă din consecințele intervenției legii nr. 70-459 din 4 iunie 1970 privind autoritatea părintească în ceea ce privește dispozițiile Decretului nr. 59-1193 din 13 octombrie 1959 de stabilire a regimului de achitare pentru cheltuieli militare. GRIEF Invocă art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanta se plânge de durata procedurii. ÎN Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În speță, Curtea trebuie să stabilească în prealabil dacă litigiul se referă la o În acest sens, Curtea face trimitere la Hotărârea Pellegrin c. Franța din 8 decembrie 1999 ([GC], nr. 28541/95) prin care a menționat: Prin urmare, Curtea decide că sunt singurele care intră în domeniul de aplicare al articolului 6 alineatul (1) din Convenție litigiile cu privire la agenții publici ale căror locuri de muncă sunt caracteristice activităților specifice ale administrației publice, în măsura în care aceasta acționează ca deținătoare a autorităii publice însărcinate cu protejarea intereselor generale ale statului sau ale altor autorități publice. Un exemplu evident de astfel de activități este reprezentat de forțele armate și de poliție. Având în vedere această jurisprudență, Curtea consideră că nici revendicarea de către reclamant a plății de către reclamant a despăgubirii pentru cheltuieli militare, nici acțiunea în răspundere pentru abaterile pe care a angajat-o împotriva Ministerului Apărării pentru că a acționat cu întârziere asupra cererii sale nu se referă la un drept de caracter civil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. Prin urmare, art. 6 alineatele (1) nu se aplică în speță și rezultă că acest aspect trebuie respins ca fiind incompatibil cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 alineatele (3) și (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate de voturi, declară că este incompatibil cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 alineatele (3) și (4) din convenție.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-09-26
0,94
DUCHEZ contre la FRANCE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 44792/98 présentée par Claire DUCHEZ contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 26 septembre 2002 en une chambre composée de M. C.
CtEDO 2000-03-14
0,94
A.M. contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 36777/97 présentée par A. M. contre France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 14 mars 2000 en une chambre composée de Sir Nicolas Bratza,
CtEDO 2003-01-28
0,94
BURG et AUTRES contre la FRANCE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 34763/02 présentée par Brigitte BURG et autres contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 28 janvier 2003 en une chambre composée
CtEDO 2000-05-09
0,94
M.G. et F.B. contre la FRANCE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 43254/98 présentée par M.G. et F.B. contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 9 mai 2000 en une chambre composée de M me E. Palm
CtEDO 2000-06-06
0,94
DACHAR contre la FRANCE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 42338/98 présentée par Jean DACHAR contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 6 juin 2000 en une chambre composée de M. W
Sursă