Capri împotriva Italiei

SECȚIUNEA 1 DECIZIA CURȚII PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 49319/99 prezentată de Patrizia Capri împotriva l'Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 28 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din E. Palm, președinta B. Conforti, L. Ferrari Bravo, Gaukur Jörundsson, R. Türmen, B. Zupančič, T. Panțigaru, judecători și dl O Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 16 martie 1998 și înregistrată la 2 iulie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta este un cetățean italian, născut în 1960 și rezident la Roma. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către Murizio Massatani, avocat la Roma. Printr-un act notificat la 15 iunie 1993, recurenta l-a numit pe dl G. A. în fața judecătorului de instanță de la Roma, care funcționează ca judecător al muncii, pentru a obține declarația de nelegalitate a concedierii sale și plata retribuțiilor datorate.

Primele două audieri, din 13 iulie și 17 noiembrie 1993, au fost consacrate unei tentative de soluționare amiabilă. La 15 martie 1994, doi martori și pârâtul au fost audiați de judecătorul care a cerut părților să depună la grefă anumite înscrisuri și a trimis cazul la 14 iunie 1994. La 19 iulie 1994, după o trimitere din oficiu, documentele solicitate au fost depuse și cauza a fost amânată la 11 Ianuarie 1995 pentru a putea auzi un alt martor. Această audiere și cea din 4 aprilie 1995 au fost exmatriculate din cauza unei noi tentative de soluționare pe cale amiabilă. Ședințele din 13 decembrie 1995 și 12 iunie 1996 au fost amânate deoarece martorul nu s-a prezentat. Această audiere a avut loc la 14 iunie 1996. ianuarie 1997 când judecătorul a trimis cazul la 17 iunie 1997 și apoi la 24 februarie 1998 din cauza absenței unui alt martor.

La ultima dată, judecătorul a ordonat recurentei să depună un document și apoi a fixat dezbaterile la 11 martie 1998. Prin intermediul unei hotărâri din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 8 mai 1998, judecătorul de instanță a primit parțial cererea reclamantei. ÎN DREPT, cauza recurentei privește durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 15 iunie 1993 și se încheie la 8 mai 1998. Potrivit recurentei, durata procedurii, care este de mai mult de patru ani și zece luni pentru o instanță, nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară revendicarea, toate mijloacele de fond rezervate. Michael O.Boyle Elisabeth Palm Moduleer Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION DE LA COUR

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 49319/99 présentée par Patrizia Capri contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 28 novembre 2000 en une chambre composée de M me E. Palm, présidente , M. B. Conforti, M. L. Ferrari Bravo, M. Gaukur Jörundsson, M. R. Türmen, M. B. Zupančič, M. T. Panțîru, juges , et de M. M. O’Boyle, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 16 mars 1998 et enregistrée le 2 juillet 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une ressortissante italienne, née en 1960 et résidant à Rome. Elle est représentée devant la Cour par M e Maurizio Massatani, avocat à Rome. Par un acte notifié le 15 juin 1993, la requérante assigna M. G. A. devant le juge d'instance de Rome, faisant fonction de juge du travail, afin d'obtenir la déclaration de l'illégalité de son licenciement et le paiement des rétributions dues.

Les deux premières audiences, les 13 juillet et 17 novembre 1993, furent consacrées à une tentative de règlement amiable. Le 15 mars 1994, deux témoins et le défendeurs furent entendus par le juge qui demanda aux parties de déposer au greffe certaines pièces et renvoya l'affaire au 14 juin 1994. Le 19 juillet 1994, après un renvoi d'office, les pièces requises furent déposées et l’affaire fut reportée au 11 janvier 1995 afin de pouvoir entendre un autre témoin. Cette audience et celle du 4 avril 1995 furent renvoyées en raison d’une nouvelle tentative de règlement amiable. Les audiences des 13 décembre 1995 et 12 juin 1996 furent reportées car le témoin ne s'était pas présenté. Ladite audition eut lieu le 14 janvier 1997 quand le juge renvoya l'affaire au 17 juin 1997 puis au 24 février 1998 en raison de l'absence d'un autre témoin.

A cette dernière date, le juge ordonna à la requérante de déposer un document puis fixa les débats au 11 mars 1998. Par un jugement de ce même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 8 mai 1998, le juge d'instance accueillit en partie la demande de la requérante. EN DROIT Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 15 juin 1993 et s’est terminée le 8 mai 1998. Selon la requérante, la durée de la procédure, qui est de plus de quatre ans et dix mois pour une instance, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Greffier Présidente