CARDO contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA A CURȚII PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 51134/99 prezentată de Cristina Cardo împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 30 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis, președintele B. Conforti, G. Bonello, V. Strážnická, P. Lorenzen, domnul Fischbach, domnul Tsatsa-Niklovska, judecători și de E. Fribergh; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 25 august 1998 și înregistrată la 20 septembrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta este un resortisant italian, născut în 1937 și rezident la Castelpagano (Benevent). Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul Antonio Nardone și Togo Verrilli, avocați din Benevent. La 9 august 1994, recurenta a formulat o acțiune în fața instanței judecătorești din Benevent, care a servit drept judecător al muncii, în vederea recunoașterii dreptului său la plata prestațiilor de invaliditate (assegno divalità La 24 septembrie 1994, judecătorul din instanță a stabilit prima audiere la 25 martie 1996. În acea zi, judecătorul a numit un expert și a retrimis dezbaterile la cinstire din 19 decembrie 1997. Cu toate acestea, această audiere a fost revocată din oficiu la 13 mai 1999. printr-o decizie din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 13 iulie 1999, judecătorul a respins cererea reclamantei. Hotărârea recurentei se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 9 august 1994 și s-a încheiat la 13 iulie 1999. Potrivit recurentei, durata procedurii, care este un pic mai mare de patru ani și unsprezece luni pentru o instanță, nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate, Declară cererea, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION DE LA COUR

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 51134/99

présentée par Cristina Cardo

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 30

novembre 2000 en une chambre composée de

M.

C.L. Rozakis,

président

,

M.

B. Conforti,

M.

G. Bonello,

M

me

V. Strážnická,

M.

P. Lorenzen,

M.

M. Fischbach,

M

me

M. Tsatsa-Nikolovska,

juges

,

et de

M.

E. Fribergh,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 25 août 1998 et enregistrée le 20

septembre

1999

;

Après avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

La requérante est une ressortissante italienne, née en 1937 et résidant à Castelpagano (Bénévent). Elle est représentée devant la Cour par M

es

Antonio Nardone et Togo Verrilli, avocats à Bénévent.

Le 9 août 1994, la requérante déposa un recours devant le juge d’instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, tendant à obtenir la reconnaissance de son droit au versement des allocations d’invalidité (

assegno di invalidità

).

Le 24 septembre 1994, le juge d’instance fixa la première audience au 25 mars 1996. Ce jour-là, le juge nomma un expert puis remit les débats à l’audience du 19 décembre 1997. Toutefois, cette audience fut renvoyée d’office au 13 mai 1999.

Par une décision du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 13 juillet 1999, le juge rejeta la demande de la requérante.

EN DROIT

Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 9 août 1994 et s’est terminée le 13 juillet 1999.

Selon la requérante, la durée de la procédure, qui est d’un peu plus de quatre ans et onze mois pour une instance, ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 §

1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à la majorité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

Erik Fribergh

Christos Rozakis

Greffier

Président