CASE OF EDOARDO PALUMBO v. ITALY

Reclamantul este proprietarul unui apartament din Roma, pe care l-a lăsat dnei A.B. Inchirierea a fost prelungită până la 31 decembrie 1983 prin aplicarea Legii nr. 392 din 12 iulie 1978. 11. Într-o scrisoare a servit chiriașului la 13 octombrie 1983, reclamantul și-a comunicat intenția de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară înaintea magistratului Roma. 12. Prin decizia din 7 octombrie 1983, care a fost făcută executivă la 27 octombrie 1983, Magistratul a susținut validitatea anunțului de renunțare și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 31 decembrie 1984. 13. La 6 martie, 8 aprilie, 9 mai, 17 iunie, 22 iulie, 1 octombrie și 5 noiembrie 1986, judecătorul a încercat fără succes să expulze chiriașul fără asistență de poliție. 14. În conformitate cu Legea nr. 899 din 23 decembrie 1986, procedura de executare a fost suspendată până la 31 martie 1987. 15. La 6 martie 1987, reclamantul a făcut o declarație legală că a solicitat urgent ca locație pentru el însuși. 16. La 21 aprilie și 28 mai 1987, judecătorul a făcut alte două încercări nesfârșite de a evacua chiriașul. 17. La 24 iunie 1987, reclamantul a primit asistență de poliție pentru evacuarea chiriașului său; totuși, în acea zi, acesta a susținut că este bolnav și nu a fost disponibil nici un doctor oficial desemnat pentru a verifica acuzațiile sale. Judecătorul a aranjat să facă următoarea vizită la sediul din 14 iulie 1987. Cu toate acestea, în această ocazie, reclamantul nu a primit asistență de poliție și chiriașul a refuzat să abandoneze sediul. 18. În conformitate cu dreptul-decret nr. 551 din 30 decembrie 1988 și Legea nr. 108 din 8 aprilie 1988 și nr. 61 din 21 februarie 1989 executarea ordinului de posesie a fost suspendată până la 31 aprilie 1989. 19. În iunie 1992, după o serie de încercări eșuate de către judecător, reclamantul a recuperat posesia apartamentului său. 20. Legislația internă relevantă este descrisă în hotărârea Immobiliare Saffi v. Italia [GC], nr. 22774/93, §§ 18-35, CEDO 1999-V.

The applicant is the owner of a flat in Rome, which he had let to Mrs A.B. The lease had been extended until 31 December 1983 by the operation of Law no. 392 of 12 July 1978. 11. In a writ served on the tenant on 13 October 1983, the applicant communicated his intention to terminate the lease and summoned the tenant to appear before the Rome Magistrate. 12. By a decision of 7 October 1983, which was made enforceable on 27 October 1983, the Magistrate upheld the validity of the notice to quit and ordered that the premises be vacated by 31 December 1984. 13. On 6 March, 8 April, 9 May, 17 June, 22 July, 1 October and 5 November 1986, the bailiff unsuccessfully attempted to evict the tenant without police assistance. 14. Pursuant to Law no. 899 of 23 December 1986, the enforcement proceedings were suspended until 31 March 1987. 15. On 6 March 1987 the applicant made a statutory declaration that he urgently required the premises as accommodation for himself. 16. On 21 April and 28 May 1987, the bailiff made two other unsuccessful attempts to evict the tenant. 17. On 24 June 1987 the applicant was granted police assistance in evicting his tenant; on that day, however, the latter claimed to be ill and no officially appointed doctor was available to check her allegations. The bailiff arranged to make his next visit to the premises on 14 July 1987. However, on this occasion the applicant was not granted the police assistance and the tenant refused to vacate the premises. 18. Pursuant to law-decree no. 551 of 30 December 1988 and to Laws no. 108 of 8 April 1988 and no. 61 of 21 February 1989 the enforcement of the order for possession was suspended until 31 April 1989. 19. In June 1992, after a number of unsuccessful attempts by the bailiff, the applicant recovered possession of his flat. 20. The relevant domestic law is described in the judgment Immobiliare Saffi v. Italy [GC], no. 22774/93, §§ 18-35, ECHR 1999-V.