[...] DE FAPT recurentul [Dl Emil Spišák] este un resortisant slovac născut în 1956 și rezident în Košice. El este reprezentat în fața Curții de către J. Havlát, avocat înscris în baroul Bratislava. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Partidul Național Slovanská národnástrana ) l-a inclus pe reclamant printre candidații săi la alegeri în Consiliul Național (Národná rada) din Republica Slovacă în alegerile parlamentare din 1994. La 12 decembrie 1996, deputatul ales pentru Partidul Național Slovac din regiunea electorală estică a Slovaciei a murit. La 28 decembrie 1996, reclamantul l-a informat pe președintele Consiliului Național că, în conformitate cu art. 48 alineatul (2) din legea electorală, avea dreptul să înlocuiască deputatul decedat și nu a primit niciun răspuns. La 5 februarie 1997, Consiliul Național a adoptat o rezoluție (n 530) în care a arătat că Partidul Național Slovac a desemnat o altă persoană pentru a ocupa sediul vacant. Persoana în cauză colectase 4,3% din voturile de preferință emise în favoarea Partidului Național Slovac în regiunea electorală din Slovacia de Est în cadrul alegerilor din 1994. La 16 iunie 1997, reclamantul a formulat o acțiune în fața Curții Constituționale ( Ústavný Súd . El a susținut o încălcare a drepturilor sale constituționale în măsura în care a fost împiedicat să înlocuiască deputatul decedat. La 7 ianuarie 1998, Curtea Constituțională a hotărât că, prin adoptarea rezoluției nr. 530 din 5 februarie 1997 Consiliul Național a încălcat dreptul garantat reclamantului prin art. 30 alin. (4) din Constituție coroborat cu art. 1 și 2 alin. (2) din același text. din legea electorală combinată cu art. 42 alineatul (4) din același text. Consiliul național a devenit astfel vinovat de discriminare împotriva reclamantului și a încălcat principiul legalității. În plus, Curtea Constituțională a luat în considerare faptul că Consiliul Național a fost obligat să despăgubească reclamantul pe baza hotărârii sale. La 5 februarie 1998, Consiliul Național a respins un proiect de rezoluție prin care se declara anularea părților în litigiu din Rezoluția nr. 530 din 5 februarie 1997. Ca urmare a noilor alegeri legislative din septembrie 1998, mandatul membrilor Consiliului Național aleși în 1994 a expirat. Reclamantul susține că a fost împiedicat să preia funcția de membru al Consiliului Național al Republicii Slovace și că nu dispune de nicio cale de atac efectivă în această privință. Acesta vede o încălcare a articolului 3 din Protocolul nr 1 considerat în mod individual și combinat cu art. 13 din convenție. În plus, reclamantul susține, pe teren la art. 14 din convenție, că a făcut obiectul unei discriminări în ceea ce privește drepturile garantate prin art. 3 din Protocolul nr. 1 în măsura în care nu a fost desemnat membru al Consiliului Național. În cele din urmă, reclamantul consideră că, prin adoptarea Rezoluției nr. 530 din 5 februarie 1997 și prin refuzul de a anula anularea după hotărârea Curții Constituționale din 7 ianuarie 1998 Consiliul Național a încălcat art. 1 din Convenție. ÎN Â 13 iulie 2000, Guvernul a informat Curtea că părțile au încheiat o soluționare confidențială a cauzei la 16 mai 2000. Iată conținutul acordului în cauză. Consiliul Național al Republicii Slovace își va anula decizia nr. 530 din 5 februarie 1997, iar guvernul va difuza un comunicat de presă care își exprimă regretele cu privire la cauza respectivă. Republica Slovacă va plăti reclamantului 1 110 436 de coroane slovace (SKK) pentru pierderea veniturilor și alte daune materiale suferite de acesta. Republica Slovacă va plăti reclamantului 1 SKK pentru pierderea de șanse și daune morale. Republica Slovacă va rambursa reclamantului cheltuielile judiciare în valoare de 49 754,90 SKK. După punerea în aplicare a clauzelor de mai sus, reclamantul se va retrage din cererea sa n La 13 iulie 2000, guvernul a informat Curtea că sumele indicate în acord fuseseră plătite reclamantului. La 27 octombrie 2000, guvernul a informat Curtea că la 22 Septembrie 2000 Consiliul Național al Republicii Slovace a adoptat o rezoluție (n 1045) în care declara anularea Rezoluției nr. 530 din 5 februarie 1997 și regretă că nu a fost respectat în timpul mandatului expirat la hotărârea Curții Constituționale din 7 ianuarie 1998. La 31 octombrie 2000, reclamantul a informat Curtea că cauza a fost soluționată și că dorește să se retragă din cererea sa. Curtea ia act de faptul că, în urma acordului dintre părți, litigiul este soluționat și de faptul că reclamantul nu dorește să continue procedura [art. 37 alineatul (1) litera (a) și (b) din convenție]. Aceasta consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să fie examinată [art. 37 alineatul (1) în fine] În consecință, este necesar să se șteargă cauza de la rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol.
(...)
Le requérant [M. Emil Spišák] est un ressortissant slovaque né en 1956 et résidant à Košice. Il est représenté devant la Cour par M
e
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le Parti national slovaque (
Slovanská národná strana
) avait fait figurer le requérant parmi ses candidats à l’élection au Conseil national (
Národná rada
) de la République slovaque lors des élections législatives de 1994. L’intéressé recueillit 12,7 % des voix de préférence exprimées, se plaçant ainsi en seconde position sur la liste de son parti dans la région électorale de Slovaquie orientale. Le candidat arrivé en première position devint député. Les autres candidats de la liste, parmi lesquels le requérant, devinrent des suppléants en vertu de l’article 43 § 7 de la loi électorale. Le 12 décembre 1996, le député élu pour le Parti national slovaque dans la région électorale de Slovaquie orientale vint à décéder.
Le 28 décembre 1996, le requérant informa le président du Conseil national qu’en vertu de l’article 48 § 2 de la loi électorale il avait le droit de remplacer le député décédé. Il ne reçut aucune réponse.
Le 5 février 1997, le Conseil national adopta une résolution (n
o
530) dans laquelle il relevait que le Parti national slovaque avait désigné une autre personne pour occuper le siège vacant. La personne en question avait récolté 4,3 % des voix de préférence émises en faveur du Parti national slovaque dans la région électorale de Slovaquie orientale lors des élections de 1994.
Le 16 juin 1997, le requérant forma un recours devant la Cour constitutionnelle (
Ústavný Súd
). Il y alléguait une violation de ses droits constitutionnels dans la mesure où il avait été empêché de remplacer le député décédé.
Le 7 janvier 1998, la Cour constitutionnelle jugea qu’en adoptant la résolution n
o
530 du 5 février 1997 le Conseil national avait violé le droit garanti au requérant par l’article 30 § 4 de la Constitution combiné avec les articles 1 et 2 § 2 du même texte. Elle considéra qu’en ne désignant pas le requérant comme député le Conseil national avait agi contrairement à l’article 48 § 2
in fine
de la loi électorale combiné avec l’article 42 § 4 du même texte. Le Conseil national s’était ainsi rendu coupable de discrimination à l’encontre du requérant et avait violé le principe de légalité. La Cour constitutionnelle considéra en outre qu’il incombait au Conseil national de dédommager le requérant sur la base de son arrêt.
Le 5 février 1998, le Conseil national rejeta un projet de résolution proposant l’annulation des parties litigieuses de la résolution n
o
530 du
5 février 1997.
A la suite des nouvelles élections législatives tenues en septembre 1998, le mandat des membres du Conseil national élus en 1994 vint à expiration.
1.
Le requérant allègue qu’il a été empêché d’exercer la fonction de membre du Conseil national de la République slovaque et qu’il ne disposait d’aucun recours effectif à cet égard. Il y voit une violation de l’article 3 du Protocole n
o
1 considéré isolément et combiné avec l’article 13 de la Convention.
2.
Le requérant soutient en outre, sur le terrain de l’article 14 de la Convention, qu’il a fait l’objet d’une discrimination dans la jouissance des droits garantis par l’article 3 du Protocole n
o
1 en ce qu’il n’a pas été désigné membre du Conseil national.
3.
Enfin, le requérant considère qu’en adoptant la résolution n
o
530 du
5 février 1997 et en refusant de l’annuler après la décision rendue par la Cour constitutionnelle le 7 janvier 1998 le Conseil national a violé l’article
1 de la Convention.
Le 13 juillet 2000, le Gouvernement a informé la Cour que les parties avaient conclu un règlement amiable de l’affaire le 16 mai 2000.
Voici la teneur de l’accord en question
:
«
1.
Le Conseil national de la République slovaque annulera sa décision n
o
530 du
5 février 1997, et le Gouvernement diffusera un communiqué de presse exprimant ses regrets concernant l’affaire.
2.
La République slovaque versera au requérant 1
110
436 couronnes slovaques (SKK) pour la perte de revenus et les autres dommages matériels subis par lui.
3.
La République slovaque versera au requérant 1 SKK pour perte de chances et pour dommage moral.
4.
La République slovaque remboursera au requérant ses frais judiciaires à hauteur de 49
5.
Une fois les clauses ci-dessus mises en œuvre, le requérant se désistera de sa requête n
o
43730/98 et renoncera à tous autres griefs qu’il pourrait faire à la République slovaque en rapport avec les faits de la requête.
»
Le 13 juillet 2000, le Gouvernement a informé la Cour que les sommes indiquées dans l’accord avaient été versées au requérant.
Le 27 octobre 2000, le Gouvernement a informé la Cour que le 22
septembre 2000 le Conseil national de la République slovaque avait adopté une résolution (n
o
1045) dans laquelle il déclarait annuler la résolution n
o
530 du 5 février 1997 et regrettait de ne pas s’être conformé pendant la mandature expirée à l’arrêt rendu par la Cour constitutionnelle le 7 janvier 1998.
Le 31 octobre 2000, le requérant a informé la Cour que l’affaire avait été résolue et qu’il souhaitait se désister de sa requête.
La Cour prend acte de ce qu’à la suite de l’accord intervenu entre les parties le litige est résolu et de ce que le requérant ne souhaite pas poursuivre la procédure (article 37 § 1 a) et b) de la Convention). Elle considère que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête
(article 37 § 1
in fine
de la Convention).
En conséquence, il y a lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.