CtEDO 19.04.2001 Auto

CASE OF CAPCIKOVA v. SLOVAKIA

RESPONDENT
SVK
HOTĂRÂRE
19.04.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF CAPCIKOVA v. SLOVAKIA (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE ČAPČÍKOVÁ c. SLOVAKIA Depunerea nr. 38853/97 AJUDMENT STRASBOURG 19 aprilie 2001 În cazul Čapčíková c. Slovacia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele A.B. Baka Bonello dna Strážnická Lorenzen Fischbach și grefierul secțiunii Fribergh, având deliberat în particular la 5 aprilie 2001, Emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 38853/97) împotriva Republicii Slovace depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național slovac, dna Eleonóra Čapčíková („reclamantul”), la 14 octombrie 1997. Guvernul slovac („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl R. Fico, căruia dl P. Vršanský a reușit mai târziu să exercite această funcție. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata două seturi de proceduri civile și la o decizie judiciară privind costurile procedurale. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 6 aprilie 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 4 mai 2000, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului (b) din Convenție. La 14 februarie 2001 și, la 12 martie 2001, respectiv, reclamantul și Agentul Guvernului au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Procedura cu privire la proprietatea mamei reclamantului La 17 mai 1994, sora reclamantului a inițiat proceduri privind distribuția proprietății mamei sale. Prin decizia care a fost servită la 27 aprilie 1999, Curtea de District a determinat acțiunile proprietății. La 11 mai 1999, sora reclamantului a apelat. 10. La 24 august 1999, Curtea Regională Banská Bystrica (Krajský súd La 7 martie 2000, Curtea de district Zvolen a stabilit proprietatea. La 14 noiembrie 2000, Curtea Regională Banská Bystrica a susținut această decizie. Procedura privind proprietatea tatălui reclamant 12. La 9 iulie 1992 au fost introduse proceduri în fața Curții de District Levice în vederea stabilirii proprietății tatălui solicitant. 13. La 25 februarie 1999, funcționarul a determinat proprietatea. La 12 martie 1999, Curtea de District Levice a pronunțat o decizie oficială în acest sens. 14. La 1 aprilie 1999, sora reclamantului a făcut apel. La 31 mai 1999, Curtea Regională Nitra a anulat hotărârea Curții de District din 12 martie 1999. 15. La 29 ianuarie 2001, Curtea de District Levice a determinat și distribuit proprietatea. Procedura privind proprietatea casei părinților reclamantului 16. Reclamantul a considerat că sora ei a luat ilegal o ipotecă pe o casă care a fost construită de părinții ei îndepărtați. La 4 noiembrie 1996, reclamantul a depus o acțiune la Curtea de District Zvolen susținând că această casă face parte din proprietatea părinților ei și că ar trebui acordată costurile procedurii. 17. La 14 ianuarie 1997, Curtea de district Zvolen a hotărât că jumătate din casa urma să fie inclusă în proprietatea tatălui reclamantului și în cealaltă jumătate din proprietatea mamei sale. În plus, a ordonat inculpatului să ramburseze taxele de judecată pe care reclamantul le-a plătit în avans, precum și taxele avocatului reclamantului. 18. La 11 februarie 1997, sora reclamantului a apelat, susținând că taxele avocatului reclamant nu au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile relevante ale Regulamentului privind taxele avocaților din 1990. 19. La 27 martie 1997, Curtea Regională Banská Bystrica a modificat hotărârea de primă instanță, prin faptul că a refuzat rambursarea costurilor procedurale pentru reclamant. La 27 octombrie 1997, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului cu privire la punctele de drept împotriva acestei decizii, deoarece nu era disponibil un astfel de remediu. La 12 martie 2001, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Republicii Slovace oferă pentru a plăti 200.000 de coruna slovace doamna. Eleonóra Čapčíková în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii sale înregistrate în temeiul nr. 38853/97. Această sumă acoperă orice daune și costuri și va fi plătită imediat după notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Prezenta declarație nu implică nicio recunoaștere de către Guvernul Republicii Slovace a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul Republicii Slovace se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 21. La 14 februarie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Republicii Slovace sunt dispuși să plătească 200.000 de coruna slovacă (cu acoperirea atât a daunelor, cât și a costurilor) în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii mele nr. 38853/97 în așteptarea Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații în ceea ce privește Republica Slovacă referitoare la faptele cererii menționate anterior, până la eliberarea de către Curte a unei hotărâri în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Declar că cazul este reglementat cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. Mă angajam în continuare să nu solicit trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 22. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (articolul amendă al Convenției și art. 3 din Regulile Curții). 23. Prin urmare, cazul ar trebui eliminat din listă. a elimina cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 19 aprilie 2001, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Erik Fribergh Christos Rozakis

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă