CASE OF DEGRO v. SLOVAKIA

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DEGRO c. SLOVAKIA (Documentul nr. 43737/98) HOTĂRÂREA Strasburg 6 iulie 2000 În cazul DEGRO c. Slovacia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința în calitate de Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis A.B. Baka Bonello dna V. Stražnická Lorenzen Fischbach E. L evits, judecători și grefierul secțiunii Fribergh, deliberat în particular la 22 iunie 2000, Emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 43737/98) împotriva Republicii Slovace depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național slovac, dl František Degro („reclamantul”), la 15 august 1998. Guvernul slovac („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl R. Fico, căruia dl P. Vršanský a reușit mai târziu să exercite această funcție. , în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata unui set de proceduri civile. La 16 martie 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă în ceea ce privește această plângere. La 19 mai 2000, după schimbul de corespondență, grefierul secțiunii a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul art. (b) din Convenție. La 7 iunie 2000 și la 15 iunie 2000, reclamantul și, respectiv, Agentul Guvernului au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluție prietenoasă a cazului. La 16 noiembrie 1993, reclamantul a contestat valabilitatea a două contracte de vânzare în fața Curții de district Prešov (Okresný súd La 3 ianuarie 1994, Curtea de district a solicitat reclamantului să plătească taxele judiciare și a invitat societatea acuzată să își prezinte observațiile în termen de douăzeci de zile. Părțile au respectat cererile la 5 ianuarie 1994 și, respectiv, la 25 martie 1994. O audiere planificată pentru 12 octombrie 1994 a fost suspendată și acuzatul a fost solicitat să prezinte dovezi documentare. La 17 ianuarie 1995, cazul a fost suspendat din nou, deoarece Tribunalul a considerat necesar să examineze dosarul unui caz diferit. 10. La 10 februarie 1997, Tribunalul a programat o audiere pentru 29 aprilie 1997. Audierea nu a avut loc. 11. La 1 iunie 1997, reclamantul a contestat judecătorul Tribunalului de District Prešov care se ocupă de acest caz din cauza faptului că procedura a durat în mod nerazonabil. 12. La 10 septembrie 1997, Curtea Regională Prešov (Krajský súd În decizia sa, Curtea regională a subliniat că există întârzieri în cadrul procedurii și a exprimat opinia că acest caz ar trebui să fie pronunțat cu diligență. 13. La 3 decembrie 1997, Curtea de district Prešov a auzit părțile și la 25 februarie 1998 a acordat acțiunea reclamantului. Hotărârea a devenit finală la 20 aprilie 1998. La 15 iunie 2000, Curtea a primit următoarea declarație semnată de Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Republicii Slovace oferă să plătească 100.000 de coruna slovace domnului. František Degro în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii sale înregistrate în temeiul nr. 43737/98. Această sumă acoperă orice daune și costuri și va fi plătită imediat după notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Prezenta declarație nu implică nicio recunoaștere de către Guvernul Republicii Slovace a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul Republicii Slovace se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 15. La 7 iunie 2000, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Republicii Slovace sunt dispuși să plătească 100.000 de coruna slovaci (cu acoperirea atât a daunelor, cât și a costurilor) în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii mele nr. 43737/98, în așteptarea Curții. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații în ceea ce privește Republica Slovacă referitoare la faptele cererii menționate anterior, până la eliberarea de către Curte a unei hotărâri în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Declar că cazul este reglementat cu siguranță. Această declarație se face în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. Mă angajam în continuare să nu solicit trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 16. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (articolul amendă al Convenției și art. 3 din Regulile Curții). 17. Prin urmare, cazul ar trebui eliminat din listă. a elimina cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 6 iulie 2000, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Erik Fribergh Christos Rozakis

SECOND SECTION

CASE OF DEGRO

v. SLOVAKIA

(Application no. 43737/98)

JUDGMENT

STRASBOURG

6 July 2000

In the case of DEGRO v. Slovakia

,

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mr

A.B.

Baka

,

Mr

G.

Bonello

,

Mrs

V. S

trážnická

,

Mr

P.

Lorenzen

,

Mr

M.

Fischbach

,

Mr

E. L

evits,

judges

,

and

Mr

E.

Fribergh

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 22 June 2000,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no.

43737/98) against the Slovak Republic lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article

25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Slovak national, Mr František Degro (“the applicant”), on 15 August 1998.

2.

The Slovak Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

R. Fico to whom Mr P. Vršanský later succeeded in the exercise of this function.

3.

The applicant complained,

inter alia

, under Article 6 § 1 of the Convention about the length of a set of civil proceedings.

4.

On 16 March 2000, after obtaining the parties’ observations, the Court declared the application admissible in so far as this complaint is concerned.

5.

On 19 May 2000, after an exchange of correspondence, the Section Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article

38

§

1

(b) of the Convention. On 7 June 2000 and on 15 June 2000 the applicant and the Agent of the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

THE FACTS

6.

On 16 November 1993 the applicant challenged the validity of two sales contracts before the Prešov District Court (

Okresný súd

).

7.

On 3 January 1994 the District Court requested the applicant to pay the court fees and invited the defendant company to submit its observations within twenty days. The parties complied with the requests on 5 January 1994 and on 25 March 1994 respectively.

8.

A hearing scheduled for 12 October 1994 was adjourned and the defendant was requested to produce documentary evidence.

9.

On 17 January 1995 the case was again adjourned as the District Court considered it necessary to examine the file of a different case.

10.

On 10 February 1997 the District Court scheduled a hearing for 29

April 1997. The hearing was not held.

11.

On 1 June 1997 the applicant challenged the Prešov District Court judge dealing with the case on the ground that the proceedings lasted unreasonably long.

12.

On 10 September 1997 the Prešov Regional Court (

Krajský súd

) found that the District Court judge was not biased. In its decision the Regional Court pointed out that there were delays in the proceedings and expressed the view that the case should be proceeded with diligence.

13.

On 3 December 1997 the Prešov District Court heard the parties and on 25 February 1998 it granted the applicant’s action. The judgment became final on 20 April 1998.

THE LAW

14.

On 15 June 2000 the Court received the following declaration signed by the Agent of the Government:

“I declare that the Government of the Slovak Republic offer to pay 100,000 Slovak korunas to Mr

František Degro with a view to securing a friendly settlement of his application registered under No. 43737/98. This sum shall cover any damage and costs and it will be payable immediately after the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article

39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.

The present declaration does not entail any acknowledgment by the Government of

the Slovak Republic of a violation of the European Convention on Human Rights in

the present case.

The Government of the Slovak Republic further undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43

15.

On 7 June 2000 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of the Slovak Republic are prepared to pay 100,000

Slovak korunas (covering both damage and costs) with a view to securing a friendly settlement of my application No. 43737/98 pending before the Court.

I accept the proposal and waive any further claims in respect of the Slovak Republic related to the facts of the aforesaid application until the delivery by the Court of a judgment pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. I

declare that the case is definitely settled.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached.

I further undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court’s judgment.”

16.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article

37

§

1

in

fine

of the Convention and Rule

62

§

3 of the Rules of Court).

17.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the case out of the list;

2.

Takes note

of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.

Done in English, and notified in writing on 6 July 2000, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Erik

Fribergh

Christos

Rozakis

Registrar

President