M.S.S. v. FINLAND

Reclamantul este un național finlandez, născut în 1947 și locuiește în Malaga, Spania. Faptele cazului, astfel cum a fost depus de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 decembrie 1993, Oficiul fiscal Helsinki a luat o decizie că reclamantul a plătit impozitele reziduale deoarece nu a anunțat anumite venituri în valoare de 100.000 FIM în declarațiile sale fiscale. Reclamantul a fost, de asemenea, obligat să plătească o majorare fiscală de 20% pe sumă. Decizia a fost bazată pe un audit fiscal într-o societate numită AT. Această societate a plătit 100.000 FIM societății limitate F, care a fost deținută de societatea de parteneriat limitat SR. Reclamantul a fost singurul partener activ al SR, care deținea 100% din acțiunile F. La 20 februarie 1994, reclamantul a interzis Curtea de Administrație a Județeanului (läninoikeus, länsrätten) din Uusimaa, plângând că decizia este greșită și că nu a fost informat cu privire la dispozițiile juridice pe care se bazează decizia. La 1 august 1994, reclamantul a recurs din nou la Curtea Administrativă a Județeanului. La 19 ianuarie 1996, instanța a redus creșterea fiscală de la 20% la 10% și a susținut restul hotărârii. Curtea a declarat că plata sumei de 100.000 FIM a fost considerată venitul personal al reclamantului, deoarece el a primit plata pentru acțiunile sale legate de un contract de vânzări privind un avion. Plata a fost considerată venitul personal al reclamantului, chiar dacă el și-a renunțat dreptul la suma în favoarea societății F. În plus, instanța a remarcat că, având în vedere că reclamantul nu a anunțat această sumă în declarațiile sale fiscale, biroul fiscal a avut dreptul de a ordona plata unei taxe reziduale și de a impune o majorare a impozitelor. În cele din urmă, instanța a respins, pentru lipsa unei baze juridice, cererea reclamantului că taxele deja plătite de societățile AT și F, pe același motiv, să fie contabilizate pentru beneficiul său. La 31 decembrie 1996, Curtea Supremă Administrativă (korkein hallinto-oikeus, högsta förvaltningsdomstolen) a refuzat cererea reclamantului de concediu de recurs. La 29 septembrie 1994, Oficiul de Execuție a colectat de la reclamantul FIM 62.116 drept impozite reziduale, FIM 1.863 ca plată a taxelor de returnare, impozite suplimentare de valoare a FIM 32.178, dobânzile implicite ale FIM 4.347 și FIM 400 ca taxe de execuție, în totalitate FIM 100.904 (16.970) EUR. După decizia Curții Administrative a Județeanului, reclamantul a fost restituirit FIM 5.093.

The applicant is a Finnish national, born in 1947 and living in Malaga, Spain. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 21 December 1993 the Helsinki Tax Office made a decision that the applicant was due to pay residual taxes since he had not announced certain income in the amount of FIM 100,000 in his tax returns. The applicant was also obliged to pay a 20% tax increase on the amount. The decision was based on a tax audit in a company called AT. This company had paid FIM 100,000 to the limited company F, which was owned by the limited partnership company SR. The applicant was the only active partner of SR, which owned 100% of the shares of F. On 20 February 1994 the applicant appealed to the County Administrative Court (lääninoikeus, länsrätten) of Uusimaa, complaining that the decision was wrong and that he had not been informed of the legal provisions on which the decision was based. The appeal was referred to the local tax rectification board (verotuksen oikaisulautakunta, prövningsnämnden i beskattningsärenden) which, on 9 May 1994, rejected the appeal. On 1 August 1994 the applicant again appealed to the County Administrative Court. On 19 January 1996 the court lowered the tax increase from 20% to 10% and upheld the remainder of the decision. The court stated that the payment of the amount of FIM 100,000 was considered to be the applicant’s personal income since he had received payment for his actions related to a sales contract concerning an airplane. The payment was considered to be the applicant’s personal income, even though he had waived his right to the amount in favour of company F. Further the court noted that, as the applicant had not announced that amount in his tax returns, the tax office had a right to order the payment of a residual tax and impose a tax increase. Finally, the court rejected, for lack of a legal basis, the applicant’s request that the taxes already paid by companies AT and F on the same ground be counted for his benefit. On 31 December 1996 the Supreme Administrative Court (korkein hallinto-oikeus, högsta förvaltningsdomstolen) refused the applicant’s request for leave to appeal. On 29 September 1994 the Execution Office collected from the applicant FIM 62,116 as residual taxes, FIM 1,863 as a payment of back taxes, additional taxes amounting to FIM 32,178, default interest of FIM 4,347 and FIM 400 as execution fee, altogether FIM 100,904 (€ 16,970). After the decision of the County Administrative Court the applicant was refunded FIM 5,093.