PESCHIERO contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 5173/99 prezentate de Lorenzo și Lorenza Tiozzo Peschiero împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se întrunește la 13 februarie 2001 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Fuhrmann Kūris Tulkens Jungwiert Sir Nicolas Bratza Traja judecători Dolle grefiere secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 25 februarie 1998 și înregistrată la 6 octombrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții sunt resortisanți italieni, născuți în 1921 și, respectiv, 1960 și reședința la Chiogie Sottomarina (Venise). Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Paolo Mercuri, avocat în Rovigo. La 28 mai 1990, reclamanții, tată și fiică, l-au numit pe M.P. în fața Tribunalului din Veneția pentru a obține partajarea bunurilor deținute în subdiviziuni. Acuzarea a început la 21 septembrie 1990. La 14 iunie 1991 a fost amânată din oficiu la 17 octombrie 1991, data la care judecătorul a numit un expert. Cele patru audieri prevăzute între 17 ianuarie 1992 și 15 În ianuarie 1993, două au fost amânate din oficiu, una a fost consacrată jurământului expertului și una a vizat o cerere de încuviințarea părților în vederea unei soluționări amiabile. La 8 octombrie 1993, părțile și-au prezentat concluziile. La 25 februarie 1994, judecătorul l-a stabilit la 12 noiembrie 1996. Prin intermediul unei hotărâri din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 13 februarie 1997, instanța a acceptat cererea reclamanților. Conform informațiilor furnizate de aceștia din urmă, hotărârea a devenit definitivă la 29 septembrie 1997. Această procedură, care a început la 28 mai 1990 și a fost încheiată la 29 septembrie 1997, a durat mai mult de șapte ani și patru luni pentru o instanță. Potrivit reclamanților, durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, S. Dolle J.-P. Costa Moduler Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 51673/99

présentée par Lorenzo et Lorenza Tiozzo Peschiero

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 13

février

2001 en une chambre composée de

MM.

J.-P.

Costa

,

président

,

W.

Fuhrmann

,

P.

Kūris

,

M

me

F.

Tulkens

,

M.

K.

Jungwiert

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

M.

K.

Traja

,

juges

,

et

de

M

me

S.

Dollé

,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 25 février 1998 et enregistrée le 6

octobre

1999

;

Après avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants sont des ressortissants italiens, nés respectivement en 1921 et 1960 et résidant à Chioggia Sottomarina (Venise). Ils sont représentés devant la Cour par M

e

Paolo

Mercuri, avocat à Rovigo.

Le 28 mai 1990, les requérants, respectivement père et fille, assignèrent M

me

T.P. devant le tribunal de Venise afin d’obtenir le partage de biens détenus en indivision.

La mise en état de l’affaire commença le 21 septembre 1990. L’audience prévue pour le 14 juin 1991 fut reportée d’office au 17 octobre 1991, date à laquelle le juge nomma un expert. Des quatre audiences prévues entre le 17 janvier 1992 et le 15

janvier 1993, deux furent reportées d’office, une fut consacrée au serment de l’expert et une concerna une demande de comparution des parties en vue d’un règlement amiable. Le 8 octobre 1993, les parties présentèrent leurs conclusions. Le 25 février 1994, le juge fixa l’audience de plaidoiries au 12 novembre 1996.

Par un jugement du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 13 février 1997, le tribunal fit droit à la demande des requérants. Selon les informations fournies par ces derniers, le jugement est devenu définitif le 29 septembre 1997.

EN DROIT

Le grief des requérants porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 28 mai 1990 et s’est terminée le 29 septembre 1997, a duré plus de sept ans et quatre mois pour une instance.

Selon les requérants, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention).

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

S. Dollé

J.-P. Costa

Greffière

Président