SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 5170/99 prezentate de S. S.n.c. împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 13 februarie 2001 într-o cameră compusă din domnii J. P. Costa președinte Fuhrmann Kūris Tulkens Jungwiert Sir Nicolas Bratza Traja judecători Dolé grefère de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 10 februarie 1998 și înregistrată la 6 octombrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta este o societate italiană și își are sediul social la Pontiro Nuovo (Bergamo). La 17 februarie 1989, reclamanta a atribuit societățile cu răspundere limitată V. și S. în fața tribunalului din Bergamo pentru a obține rezoluția unui contract de întreprindere și repararea prejudiciilor suferite. Mai 1990. Această audiere a fost amânată din oficiu la 4 aprilie 1991. Printr-o ordonanță din 7 iunie 1991, judecătorul de punere în funcțiune a aprobat audierea martorilor și a numit un expert, care a depus jurământul la 18 iulie 1991. La 23 ianuarie 1992, părțile au solicitat o retrimitere pentru a examina raportul de competență depus între timp la grefă. Din cele cinci audieri care au avut loc între 10 decembrie 1992 și 8 februarie 1996, trei au vizat stabilirea datei audierii martorilor, o audiere a fost retrimisă în vederea unei eventuale soluționări amiabile și una a fost amânată din cauza unei greve a avocaților. La audierea martorilor a avut loc la 12 noiembrie 1996 și judecătorul a amânat cazul la 11 martie 1998. Această audiere nu are loc. La 15 aprilie 1999, în urma atribuirii cauzei la colegiul de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (sezione stralcio), președintele numit un nou judecător de punere în funcțiune. Sezioni stralcio , compuse dintr-un judecător titular, în calitate de președinte, și din doi judecători onorari, au fost creați în temeiul articolului 90 din Legea nr. 353/1990 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 534/1995) pentru a absorbi în fața instanțelor civile cauzele pendinte. În lacul din 6 aprilie 2000, instanța a reportat cauza la 15 martie 2001 pentru audierea cu privire la obiectul în cauză. Această procedură, care a început la 17 februarie 1989 și care este încă în curs de desfășurare până în prezent, a durat mai mult de 11 ani și 11 luni pentru o instanță. Potrivit recurentei, durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, S. Dolle J.-P. Costa Moduler Președinte
de la requête n° 51670/99
présentée par S. S.n.c.
contre l’Italie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 13
février
2001 en une chambre composée de
MM.
J.-P.
Costa
,
président
,
W.
Fuhrmann
,
P.
Kūris
,
M
me
F.
Tulkens
,
M.
K.
Jungwiert
,
Sir
Nicolas
Bratza
,
M.
K.
Traja
,
juges
,
et
de
M
me
S.
Dollé
,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 10 février 1998 et enregistrée le 6
octobre
1999
;
Après avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requérante est une société italienne et a son siège social à Pontirolo Nuovo (Bergame).
Le 17 février 1989, la requérante assigna les sociétés à responsabilité limitée V. et S. devant le tribunal de Bergame afin d’obtenir la résolution d’un contrat d’entreprise et la réparation des dommages subis.
La mise en état de l’affaire commença le 6 avril 1989. Le 19 octobre 1989, les défenderesses demandèrent une expertise. Le 18 janvier 1990, le juge ajourna l’affaire au 10
mai 1990. Cette audience fut reportée d’office au 4 avril 1991. Par une ordonnance du 7
juin 1991, le juge de la mise en état admit l’audition de témoins et nomma un expert, qui prêta serment le 18 juillet 1991. Le 23 janvier 1992, les parties demandèrent un renvoi afin d’examiner le rapport d’expertise entre-temps déposé au greffe.
Des cinq audiences qui eurent lieu entre le 10 décembre 1992 et le 8 février 1996, trois concernèrent la fixation de la date de l’audition des témoins, une audience fut renvoyée en vue d’un éventuel règlement amiable et une fut ajournée en raison d’une grève des avocats. L’audition des témoins eut lieu le 12 novembre 1996 et le juge ajourna l’affaire au 11
mars
1998.Cette audience n’eut pas lieu. Le 15 avril 1999, suite à l’attribution de l’affaire au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes (
sezione stralcio
), le président avait nommé un nouveau juge de la mise en état. Les
sezioni stralcio
, composées d’un juge titulaire, en qualité de président, et de deux juges honoraires, ont été crées en vertu de l’article 90 de la loi n°
353/1990 (tel que modifié par la loi n°
534/1995) afin d’absorber l’arriéré d’affaires pendantes devant les juridictions civiles. A l’audience du 6
avril 2000, le juge reporta l’affaire au 15 mars 2001 pour l’audition de temoins.
Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 17 février 1989 et est encore pendante à ce jour, a duré plus de onze ans et onze mois pour une instance.
Selon la requérante, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «
délai raisonnable
» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.
La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «
délai raisonnable
» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
, tous moyens de fond réservés.
J.-P. Costa
Greffière
Président