Van Boerum împotriva Țărilor de Jos

Rezoluția finală ResDH(2001)15 Cererea privind drepturile omului nr. 27572/95 Van Boerum împotriva Țărilor de Jos (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 26 februarie 2001 la reuniunea 741 a Deputaților miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH (99) 231, adoptată la 19 februarie 1999 în cazul lui Van Boerum împotriva Țărilor de Jos, în care Comitetul de Miniștri a decis că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza lungii excesive a anumitor proceduri penale și să facă public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 27 septembrie 1999; întrucât la 688 reuniunea Deputaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, în conformitate cu propunerile Comisiei, deținută la 3 decembrie 1999, în conformitate cu art. 32 alineatul (2) din convenție, că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului ca o satisfacție echitabilă, în termen de trei luni,

2 700 de olandezi ghilderi în ceea ce privește prejudiciile morale și 2 700 de olandezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și anume o sumă totală de 5 400 de olandezi ghilderi, și că dobânzile ar trebui să fie plătite pentru orice sumă nerambursată, calculată pe baza fiecărei luni întregi de întârziere, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile vor veni de la expirarea termenului până la plata integrală a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul statului interesat să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 19 februarie 1999 și 3 decembrie 1999, având în vedere obligația Țărilor de Jos în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a le respecta; întrucât în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că s-au luat deja măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași cazuri, în special prin intermediul instituției reuniunilor periodice a președinților Curților de Apel pentru examinarea procedurilor de organizare a recursului și pentru a evita întârzieri excesive în cadrul procedurii (a se vedea Rezoluția DH (95) 91 în cazul Abdoella împotriva Țărilor de Jos) și a indicat că raportul Comisiei, precum și deciziile Comitetului de miniștri au fost trimise autorităților în mod direct în cauză;

întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 2 februarie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 5 400 de olandezi care sunt olandezi ca satisfacție echitabilă, Declară, după ce a luat act de măsurile luate de Guvernul Țărilor de Jos, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz.

Final Resolution ResDH(2001)15 Human Rights Application No. 27572/95 Van Boerum against the Netherlands (Adopted by the Committee of Ministers on 26 February 2001 at the 741 st meeting of the Ministers' Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to Interim Resolution DH (99) 231, adopted on 19 February 1999 in the case of Van Boerum against the Netherlands, in which the Committee of Ministers decided that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention on account of the excessive length of certain criminal proceedings, and to make public the report of the European Commission of Human Rights; Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 27 September 1999; Whereas at the 688 th meeting of the Ministers' Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission's proposals, held by a decision adopted on 3 December 1999, in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention, that the Government of the respondent State was to pay the applicant as just satisfaction,

within three months, 2 700 Dutch guilders in respect of non-pecuniary damage and 2 700 Dutch guilders in respect of costs and expenses, namely a total sum of 5 400 Dutch guilders, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant; Whereas the Committee of Ministers invited the Government of the respondent State to inform it of the measures taken following its decisions of 19 February 1999 and 3 December 1999, having regard to the Netherlands' obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent State recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as that found in this case, notably through the institution of regular meetings of the Presidents of the Courts of Appeal to examine the organisation of appeal procedures and to avoid excessive delays in the proceedings (see Resolution DH (95) 91 in the case of Abdoella against the Netherlands),

and indicated that the Commission's report as well as the Committee of Ministers' decisions had been sent out to the authorities directly concerned; Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 2 February 2000, within the time-limit set, the Government of the respondent State had paid the applicant the total sum of 5 400 Dutch guilders as just satisfaction, Declares, after having taken note of the measures taken by the Government of the Netherlands, that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case.