Publicat la 30 mai 2023 A DOUA RĂSPUNSURI NR. 44069/14 Oleg IURCOVSCHI și alții împotriva Republicii Moldova introduse la 3 martie 2014 raportate la 9 mai 2023 OBIECTUL L În același timp, au fost aduse în fața lor acuzații de crimă. În cazul de față, reclamanții au fost acuzați pentru abuz de putere cu violență comisă în interesul unui grup criminal organizat și au avut consecințe grave (art. 328) (c) și (d) din Codul penal), precum și pentru răpirea în ședință, în interes material, a unui grup criminal organizat (art. 164 lit. (a) din Codul penal). Tribunalul de Primă Instanță a pronunțat o sentință pronunțată. Curtea de apel reexaminează cauza, cu martori, inclusiv doi ochi, și a dat citire celorlalte mărturii colectate de prima instanță.
După examinarea celorlalte elemente de probă, Comisia a considerat că vinovația reclamanților a fost dovedită, dar că actele lor au fost calificate incorect și, în special, exclude acuzațiile reținute împotriva acestora la data la care a fost numit un grup organizat de persoane fizice. În același timp, instanța de apel consideră că reclamanții au comis un abuz de putere cu violență care a avut consecințe grave [art. 328 alineatul (3) litera (d) din Codul penal] și cea de arest în ședință, în interes material (art. 164) (e) și (f) din Codul penal. Ea i-a condamnat la șapte ani de închisoare fiecare. În plus, instanța de apel a primit parțial acțiunea civilă a soției victimei și a solicitat fiecăruia dintre solicitanți să plătească acesteia 100 000 de lei moldovenești (aproximativ 6 300 de euro la momentul respectiv) pentru a aduce atingere moralității.
Instanța de apel a adresat dispozitivul de la … În martie 2013, reclamanții au formulat un prim recurs în casație, spunând că nu știau încă motivele reținute de instanța de recurs și că au intenționat să depună un recurs suplimentar după pronunțarea hotărârii în litigiu. La 7 mai 2013, aceștia au introdus recursul suplimentar în care ridicau noi motive. Printr-o decizie definitivă din 12 noiembrie 2013, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul ca inadmisibil, fără a preciza care și-a confirmat hotărârea și nu ar fi examinat motivele invocate în acțiunea suplimentară a reclamanților. În ceea ce privește acțiunea civilă, înalta instanță a precizat că suma alocată de către instanța inferioară pentru prejudicii morale a fost în măsură să repare suferința suferită de victima prin decesul soțului ei.
Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) litera (c) din Convenție, reclamanții se plâng că recalificarea efectuată de instanța de apel, adică într-o etapă avansată a procedurii penale îndreptate împotriva lor, i-a privat de posibilitatea de a-și pregăti în mod corespunzător apărarea. Pe teren de la alineatul (1) al acestui articol, aceștia susțin, de asemenea, că nu au putut contesta efectiv Curtea Supremă de Justiție la hotărârea de condamnare pronunțată de Curtea. Invocând art. 6 alin. (2) din Convenție, ei se plâng în sfârșit de o încălcare a prezumției lor de nevinovăție, întrucât motivele invocate de Curtea Supremă de Justiție pentru a justifica acordarea unei despăgubiri morale pe lângă soția victimei ar lăsa să se înțeleagă că sunt vinovați de crimă, în timp ce acest caz de acuzare făcea obiectul unei proceduri pendinte separate.
RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Faptul că au fost condamnați la recurs pentru infracțiuni care nu figurează în actul de acuzare, în timp ce au fost achitați în primă instanță, i-a privat pe solicitanți de posibilitatea de a discuta în contradictoriu temeinicia acuzației penale îndreptate împotriva lor și de a-și prezenta apărarea cu privire la noua calificare reținută în condiții care îndeplinesc cerințele art. 6 alin. (1) și (3) lit. (a) și (b) din Convenție ( Varela Geis c. Spania , n 61005/09, § 41-44 și 54, 5 martie 2013 și Pereira Cruz și alții c. Portugalia , n 56396/12 și 3 altele, § 196 99, 26 iunie 2018)? În special, recalificarea în cauză se referea la elemente intrinsece infracțiunilor de care au fost acuzați reclamanții de la începutul procedurii (De Salvador Torres c. Spania , 24 octombrie 1996, § 33, Repertoriul hotărârilor și deciziilor 1996 V și Sadak și alții c. Turcia (n, n 29900/96 și al treilea paragraf, § 52, CEDO 2001 VIII)?
În negativ, reclamanții au avut posibilitatea de a-și exercita, într-o etapă ulterioară a procedurii, mijloacele de apărare împotriva infracțiunilor recalificate (Glenidze c. Georgia, n 72916/10, § 30, 7 noiembrie 2019) Au avut reclamanții posibilitatea de a-și exercita efectiv dreptul de acces la Curtea Supremă de Justiție (Maresti c. Croația, nr. 55759/07, § 33, 36 și 37, 25 iunie 2009 și Reichman c. Franța, n 50147/11, §§ 27-30, 12 iulie 2016) Motivația Curții Supreme de Justiție în ceea ce privește sumele alocate părții civile pentru despăgubirea morală a adus atingere dreptului celor care sunt prezumați nevinovați, garantat prin art. 6 alineatul (2) din convenție (Gutsanovi c. Bulgaria, nr. 34529/10, § 191-92, CEDH 2013 (extrași) și Lähteenmäki c. Estonia, nr. 53172/10, § 45, 21 iunie 2016) Anexă Prenume Anul nașterii Locul de reședință Oleg IURCOVSCHI 1969 moldove Chișinău Vitalie SIRBU 1977 moldove Chișinău Alexandru SMOLIACOV 1980 moldov Chișinău
Publié le 30 mai 2023
Requête n o 44069/14 Oleg IURCOVSCHI et autres contre la République de Moldova introduite le 3 mars 2014 communiquée le 9 mai 2023
La requête concerne des défauts allégués de procédure dans l’affaire pénale des requérants. L’autorité de poursuite leur reprochait d’avoir, en tant que policiers, maltraité et enlevé une personne. Parallèlement, des poursuites pénales disjointes étaient dirigées contre eux pour le meurtre allégué de cette personne. Dans la présente affaire, les requérants furent mis en examen pour abus de pouvoir avec violence commis dans l’intérêt d’un groupe criminel organisé et ayant entraîné des conséquences graves (article 328 § 3 c) et d) du code pénal), ainsi que pour enlèvement en réunion, par intérêt matériel, commis par un groupe criminel organisé (article 164 § 3 a) du code pénal). Le tribunal de première instance rendit un jugement d’acquittement.
La cour d’appel réexamina l’affaire, entendit des témoins, dont deux oculaires, et donna lecture aux autres témoignages recueillis par la première instance. Après avoir examiné les autres éléments de preuves, elle jugea que la culpabilité des requérants était prouvée, mais que leurs actes avaient été incorrectement qualifiés. Elle exclut notamment des charges retenues contre ceux-ci l’indice qualificatif de « groupe criminel organisé » au motif qu’il n’était pas étayé. En même temps, la cour d’appel estima que les requérants avaient commis l’infraction d’abus de pouvoir avec violence ayant entraîné des conséquences graves (article 328 § 3 d) du code pénal) et celle d’enlèvement en réunion, par intérêt matériel (article 164 § 2 e) et f) du code pénal).
Elle les condamna à sept ans d’emprisonnement chacun. De plus, la cour d’appel accueillit partiellement l’action civile de l’épouse de la victime et enjoignit à chacun des requérants de verser à celle-ci 100 000 lei moldaves (environ 6 300 euros à l’époque) pour préjudice moral. La cour d’appel prononça le dispositif de l’arrêt le 11 mars 2013 et rendit l’arrêt intégral le 24 avril 2013. À la fin du texte de la version intégrale, la cour d’appel précisa que l’arrêt pouvait être contesté auprès de la Cour suprême de justice dans un délai de trente jours à partir du prononcé de l’arrêt intégral. Le 25 mars 2013, les requérants avaient formé un premier pourvoi en cassation, précisant qu’ils ne connaissaient pas encore les motifs retenus par la cour d’appel et qu’ils entendaient soumettre un pourvoi supplémentaire après le prononcé de l’arrêt intégral de la cour d’appel.
Le 7 mai 2013, ils introduisirent le pourvoi supplémentaire dans lequel ils soulevaient des moyens nouveaux. Par une décision définitive du 12 novembre 2013, la Cour suprême de justice rejeta le pourvoi comme irrecevable, sans préciser lequel, et confirma l’arrêt de la cour d’appel. Elle n’aurait pas examiné les moyens soulevés dans le recours supplémentaire des requérants. S’agissant de l’action civile, la haute juridiction précisa que le montant alloué par l’instance inférieure pour préjudice moral était à même de réparer les souffrances causées à l’épouse de la victime par le « décès de son mari ». Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 c) de la Convention, les requérants se plaignent que la requalification opérée par la cour d’appel, c’est-à-dire à une étape avancée de la procédure pénale dirigée contre eux, les a privés de la possibilité de préparer convenablement leur défense.
Sur le terrain du paragraphe 1 de cet article, ils allèguent également ne pas avoir pu contester effectivement auprès de la Cour suprême de justice l’arrêt de condamnation rendu par la cour d’appel. Invoquant l’article 6 § 2 de la Convention, ils se plaignent enfin d’une atteinte à leur présomption d’innocence, en ce que les motifs invoqués par la Cour suprême de justice pour justifier l’octroi d’une réparation morale à l’épouse de la victime laisseraient penser qu’ils étaient coupables de meurtre alors que ce chef d’accusation faisait l’objet d’une procédure pendante séparée.
1. Le fait d’avoir été condamnés en appel pour des infractions ne figurant pas dans l’acte d’accusation, alors qu’ils avaient été acquittés en première instance, a-t-il privé les requérants de la possibilité de discuter contradictoirement le bien-fondé de l’accusation pénale dirigée contre eux et de présenter leur défense sur la nouvelle qualification retenue dans des conditions satisfaisant aux exigences des articles 6 §§ 1 et 3 a) et b) de la Convention ( Varela Geis c. Espagne , n o 61005/09, §§ 41-44 et 54, 5 mars 2013, et Pereira Cruz et autres c. Portugal , n os 56396/12 et 3 autres, §§ 196 ‑ 99, 26 juin 2018) ? En particulier, la requalification en question portait-elle sur des éléments intrinsèques aux infractions dont les requérants se trouvaient accusés depuis le début de la procédure ( De Salvador Torres c. Espagne , 24 octobre 1996, § 33, Recueil des arrêts et décisions 1996 ‑ V, et Sadak et autres c. Turquie (n o 1) , n os 29900/96 et 3 autres, § 52, CEDH 2001 ‑ VIII) ? Dans la négative, les requérants ont-ils eu la possibilité de faire valoir, à une étape ultérieure de la procédure, leurs moyens de défense à l’égard des infractions requalifiées ( Gelenidze c. Géorgie , n o 72916/10, § 30, 7 novembre 2019) ? 2. Les requérants ont-ils eu la possibilité d’exercer effectivement leur droit d’accès à la Cour suprême de justice ( Maresti c. Croatie , n o 55759/07,
§§ 33, 36 et 37, 25 juin 2009, et Reichman c. France , n o 50147/11, §§ 27-30, 12 juillet 2016) ? 3. La motivation de la Cour suprême de justice quant aux sommes allouées à la partie civile pour dédommagement moral a-t-elle porté atteinte au droit des requérants d’être présumés innocents, garanti par l’article 6 § 2 de la Convention ( Gutsanovi c. Bulgarie , n o 34529/10, §§ 191-92, CEDH 2013 (extraits), et Lähteenmäki c. Estonie , n o 53172/10, § 45, 21 juin 2016) ? ANNEXE N o Prénom NOM Année de naissance Nationalité Lieu de résidence 1. Oleg IURCOVSCHI 1969 moldave Chișinău 2. Vitalie SÎRBU 1977 moldave Chișinău 3. Alexandru SMOLIACOV 1980 moldave Chișinău