IERONYMAKIS AND OTHERS AND PLEVRAKI v. GREECE

Reclamanții sunt 104 de cetățeni greci ai căror nume sunt conținuți în dosarul Curții, reprezentați în fața Curții de către dl A. Bafakis, avocat practicant în Heraklion (Cret). Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au fost angajati de forțele aeriene grece și au fost pus la dispoziția forțelor americane din Grecia, în conformitate cu un acord încheiat între Grecia și Statele Unite. În 1989, Curtea de Arbitraj Administrativ de Arbitraj din Atena a considerat că membrii Asociației Angajaților Forțelor Americane au dreptul la o creștere salarială (decizie nr. 39/1989). La 9 octombrie 1989, ministrul muncii a conferit această decizie cu forța executivă (decizia ministerială nr. 17836/89). Cu toate acestea, reclamanții nu au primit niciodată creșterea salariului în cauză. Între septembrie 1993 și iunie 1994, reclamanții au fost concediați din posturile lor, deoarece baza americană în care lucrau închis. La 13 iunie 1997, Consiliul Juridic al statului a considerat, la majoritate, că Forța Aeronautică Greacă nu era obligată să utilizeze cele respinse din baza americană. Cu toate acestea, la 5 noiembrie 1997, viceministrul Apărării Naționale a refuzat să accepte avizul Consiliului Juridic de Stat. Dimpotrivă, el a acceptat avizul minorității în ceea ce privește faptul că persoanele în cauză au rămas angajați ai Forței Aeriene Grece. Reclamanții rămân șomeri. În temeiul sistemului juridic grec, neîncheierea unui acord colectiv privind forța de muncă ( Deciziile finale ale acestor instanțe sunt actele administrative de reglementare („ανοννιδτιδδς διοιδητι ηρ δδ ις) care, în urma aprobării de către ministrul muncii, au efectul acordurilor colective de muncă. Neexecuția lor conferă angajaților interesați o cerere acționabilă împotriva statului. Câțiva foști angajați ai forțelor americane (aproximativ 150 din 320) au introdus acțiuni civile în fața instanțelor obișnuite care urmăresc reajustarea salariilor lor pe baza hotărârii nr. 39/1989. Curtea a constatat în favoarea lor (a se vedea, de exemplu, hotărârea nr. 201/1989 a Curții Civile de Primă Instanță de Heraklion, susținută prin hotărârea nr. 72/1993 a Curții de Apel din Creta). Statul, care a recursat inițial în casă, a retras apelurile sale și a respectat deja hotărârile instanțelor.

The applicants are 104 Greek nationals whose names are held in the Court’s case-file. They are represented before the Court by Mr A. Bafakis, a lawyer practising in Heraklion (Crete). The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicants were hired by the Greek Air Forces and were put at the disposal of the American forces in Greece, in accordance with an agreement concluded between Greece and the United States. In 1989 the Administrative Arbitration Court of Appeal (Δευτεροβάθμιο Διοικητικό Διαιτητικό Δικαστήριο) of Athens considered that the members of the Association of the Employees of the American Forces (Σύλλογος Εργαζομένων δια τας Δυνάμεις ΗΠΑ) were entitled to a pay rise (decision no. 39/1989). On 9 October 1989 the Minister of Labour vested this decision with executory force (ministerial decision no. 17836/89). However, the applicants were never given the pay rise in question. Between September 1993 and June 1994 the applicants were dismissed from their posts because the American base where they used to work closed down. On 13 June 1997 the Legal Council of State considered, by majority, that the Greek Air Force was under no obligation to employ those dismissed from the American base. However, on 5 November 1997 the Deputy Minister of National Defence refused to accept the opinion of the Legal Council of State. On the contrary, he accepted the opinion of the minority to the effect that the persons concerned remained employees of the Greek Air Force. The applicants remain unemployed. Under the Greek legal system, the failure to conclude a collective labour agreement (συλλογική σύμβαση εργασίας) gives rise to the intervention of the Administrative Arbitration Courts. The final decisions of these courts are regulatory administrative acts (κανονιστικές διοικητικές πράξεις) which, following their approval by the Minister of Labour, have the effect of collective labour agreements. Their non-enforcement gives the interested employees an actionable claim against the State. Several former employees of the American forces (about 150 out of 320) have brought civil actions before the ordinary courts seeking the readjustment of their salaries on the basis of decision no. 39/1989. The courts found in their favour (see, for example, decision no. 201/1989 of the First Instance Civil Court of Heraklion, upheld by decision no. 72/1993 of the Crete Court of Appeal). The State, which had originally appealed in cassation, withdrew its appeals and has already complied with the courts’ judgments.