AFFAIRE AVOUTZIS ET AUTRES c. GRECE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable
AFFAIRE AVOUTZIS ET AUTRES c. GRECE (CtEDO, 2008)
SECȚIUNEA ÎNTÂI
CAUZA AVOUTZIS ȘI ALȚII c. GRECIEI
(Cererea nr. 25852/04)
HOTĂRÂRE
STRASBOURG
24 aprilie 2008
DEFINITIVĂ
24/07/2008
Prezenta hotărâre poate suferi modificări de formă.
În cauza Avoutzis și alții c. Greciei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), reunită într-o cameră compusă din:
Nina Vajić, președintă,
Christos Rozakis,
Khanlar Hajiyev,
Dean Spielmann,
Sverre Erik Jebens,
Giorgio Malinverni,
George Nicolaou, judecători,
și Søren Nielsen, grefier de secțiune,
După ce a deliberat în camera de consiliu la 27 martie 2008,
Pronunță prezenta hotărâre, adoptată la această dată:
PROCEDURA
La originea cauzei se află o cerere (nr. 25852/04) îndreptată împotriva Republicii Elene de șaptezeci de resortisanți ai acestui stat, care au sesizat Curtea la 7 iulie 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale („Convenția”).
Guvernul grec („Guvernul”) este reprezentat de delegații agentului său, domnul S. Spyropoulos, asesor pe lângă Consiliul juridic al Statului, și doamna M. Papida, auditor pe lângă Consiliul juridic al Statului.
La 20 septembrie 2005, Curtea a decis să comunice plângerea privind durata procedurii Guvernului. Prevalându-se de art. 29 §3 din Convenție, a decis să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și fondului.
ÎN FAPT
CIRCUMSTANȚELE SPEȚEI
La 4 martie 1994, reclamanții au sesizat tribunalul administrativ din Atena cu o acțiune împotriva Casei de ajutor reciproc a Forțelor aeriene urmărind obținerea unui supliment de pensie pentru perioada cuprinsă între iulie 1989 și decembrie 1992.
La 30 septembrie 1996, tribunalul administrativ din Atena a respins cererea lor (decizia nr. 14194/1996).
La 16 februarie 1997, reclamanții au declarat apel.
La 11 martie 1999, curtea administrativă de apel din Atena a confirmat decizia atacată (hotărârea nr. 1055/1999).
La 19 martie 1999, ministrul Apărării a adresat o scrisoare Parlamentului grec, informându-l că un proiect de lege care ar acorda suplimentul de pensie în cauză pentru perioada incriminată urma să fie depus în curând.
La 20 octombrie 1999, reclamanții au formulat recurs în casație.
La 26 ianuarie 2004, Consiliul de Stat a respins recursul în casație ca inadmisibil. În special, înalta jurisdicție a notat, pe de o parte, că la 17 aprilie 2003 reclamanții depuseseră la grefa Consiliului de Stat o declarație de renunțare la recursul în casație, fără a îndeplini condițiile cerute de legislația pertinentă. Consiliul de Stat a conchis că declarația respectivă nu antrenase anularea instanței. Pe de altă parte, înalta jurisdicție a constatat că reclamanții nu erau nici prezenți la ședință pentru a depune procura avocatului care semnase inițial recursul în casație, nici reprezentați de un alt avocat, condiții cerute de legislația pertinentă privind admisibilitatea unei cauze (hotărârea nr. 134/2004).
Din dosar reiese că procedura în cauză a respectat principiul contradictorialității și că pe parcursul acesteia reclamanții au avut posibilitatea de a prezenta toate argumentele pentru apărarea cauzei lor.
ÎN DREPT
I. CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART. 6 §1 DIN CONVENȚIE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE DURATA PROCEDURII
Reclamanții susțin că durata procedurii a încălcat principiul „termenului rezonabil”, astfel cum este prevăzut de art. 6 §1 din Convenție, redactat astfel:
„Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie examinată (...) într-un termen rezonabil, de către un tribunal (...) care va decide (...) asupra contestărilor privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...)”
Guvernul se opune acestei teze. El afirmă că durata procedurii litigioase, condusă cu celeritate, nu se pretează la critică. Adaugă că miza cauzei nu era atât de importantă pentru reclamanți. Pentru Guvern, această ultimă constatare este confirmată de atitudinea lor în fața Consiliului de Stat, prin faptul că aceștia au depus inițial o declarație de renunțare, apoi nu s-au prezentat la ședința cauzei lor. În plus, Guvernul susține că supraîncărcarea rolului instanțelor administrative, precum și grevele avocaților survenite în cursul procedurii litigioase nu au permis examinarea cauzei în termene mai scurte.
A. Cu privire la admisibilitate
Curtea constată că această plângere nu este vădit nefondată în sensul art. 35 §3 din Convenție. Aceasta relevă în plus că nu se lovește de niciun alt motiv de inadmisibilitate.
B. Cu privire la fond
Perioada care trebuie luată în considerare
Perioada care trebuie luată în considerare a început la 4 martie 1994, odată cu sesizarea tribunalului administrativ din Atena, și s-a încheiat la 26 ianuarie 2004, odată cu hotărârea nr. 134/2004 a Consiliului de Stat. Aceasta a durat deci mai mult de nouă ani și zece luni pentru trei grade de jurisdicție.
Caracterul rezonabil al duratei procedurii
Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și miza litigiului pentru persoanele interesate (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franței [MC], nr. 30979/96, §43, CEDO 2000-VII).
Curtea a tratat în mai multe rânduri cauze care ridicau chestiuni similare cu cea din speță și a constatat încălcarea art. 6 §1 din Convenție (Tzaggaraki și alții c. Greciei, nr. 17965/03, §§17-20, 26 ianuarie 2006).
După ce a examinat toate elementele care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Guvernul nu a expus niciun fapt sau argument care să poată duce la o concluzie diferită în cazul de față. În special, Curtea notează că această cauză a rămas pendinte în fața Consiliului de Stat pentru o perioadă mai mare de patru ani, termen care, în circumstanțele speței, este în sine nerezonabil pentru un singur grad de jurisdicție. Cu siguranță, este adevărat că miza procedurii în fața Consiliului de Stat nu pare să fi fost importantă pentru reclamanți; aceștia au depus inițial o declarație de renunțare, apoi nu au asistat la ședința cauzei lor. Cu toate acestea, Curtea nu pierde din vedere că, de la 17 aprilie 2003, data la care reclamanții au informat grefa Consiliului de Stat cu privire la intenția lor de a renunța la cauză, înalta jurisdicție a avut nevoie de mai mult de opt luni pentru a se pronunța asupra ei printr-o hotărâre de inadmisibilitate. Guvernul nu furnizează nicio explicație valabilă pentru a justifica această întârziere.
În plus, în ceea ce privește argumentele Guvernului întemeiate pe supraîncărcarea rolului instanțelor administrative, precum și pe grevele avocaților, Curtea reafirmă în special că revine statelor contractante să își organizeze sistemul judiciar în așa fel încât instanțele lor să poată garanta oricărei persoane dreptul de a obține o decizie definitivă asupra contestațiilor referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil într-un termen rezonabil (a se vedea Comingersoll S.A. c. Portugaliei [MC], nr. 35382/97, §24, CEDO 2000-IV).
Ținând cont de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că în speță durata procedurii litigioase a fost excesivă și nu răspunde cerinței „termenului rezonabil”.
Prin urmare, a existat o încălcare a art. 6 §1.
II. CU PRIVIRE LA CELELALTE ÎNCĂLCĂRI PRETINSE
Reclamanții se plâng, sub aspectul art. 6 §1 din Convenție, că, în timpul litispendenței, ministrul Apărării s-a amestecat în funcționarea puterii judecătorești, trimițând o scrisoare Parlamentului prin care îl informa cu privire la un eventual aranjament al chestiunii în cauză. În plus, reclamanții se plâng, sub aspectul articolului 1 din Protocolul nr. 1, de o atingere adusă dreptului la respectarea bunurilor lor prin faptul că instanțele interne nu i-au recunoscut titulari ai suplimentului de pensie solicitat.
Cu privire la admisibilitate
Ținând cont de ansamblul elementelor aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască despre alegațiile formulate, Curtea nu a relevat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de Protocoalele sale. În special, în ceea ce privește plângerea întemeiată pe echitatea procedurii în cauză, Curtea notează că reclamanții nu argumentează în niciun fel modul în care scrisoarea pe care puterea executivă a adresat-o Parlamentului ar fi putut influența rezultatul procedurii judiciare în cauză. În plus, Curtea nu detectează niciun indiciu de arbitrar în desfășurarea procedurii litigioase, care a respectat principiul contradictorialității și pe parcursul căreia reclamanții au avut posibilitatea de a prezenta toate argumentele pentru apărarea cauzei lor.
În ceea ce privește plângerea întemeiată pe dreptul la respectarea bunurilor, pretinsa creanță a reclamanților nu poate fi considerată ca un „bun” în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, întrucât nu a fost constatată printr-o decizie judiciară având autoritatea de lucru judecat. Aceasta este însă condiția pentru ca o creanță să fie certă și exigibilă și, prin urmare, protejată de această dispoziție (a se vedea Rafinăriile Grecești Stran și Stratis Andreadis c. Greciei, hotărârea din 9 decembrie 1994, seria A, nr. 301-B, p. 84, §59).
Rezultă că această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în aplicarea art. 35 §§3 și 4 din Convenție.
III. CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE
În conformitate cu articolul 41 din Convenție,
„În cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.”
A. Prejudiciul și cheltuielile de judecată
Reclamanții solicită o sumă forfetară de 6.360 euro (EUR) fiecare cu titlu de prejudiciu material și moral pe care l-ar fi suferit, precum și pentru cheltuieli de judecată.
Guvernul contestă aceste pretenții. El afirmă în special că nu există nicio legătură de cauzalitate între un eventual prejudiciu material și încălcarea constatată. În plus, în ceea ce privește prejudiciul moral, Guvernul afirmă că o constatare a încălcării ar constitui în sine o satisfacție echitabilă suficientă. În cele din urmă, în ceea ce privește suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată, Guvernul notează că reclamanții nu formulează nicio cerere separată cu acest titlu. Adaugă că aceștia nu produc nicio factură pentru cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne.
Curtea reamintește că constatarea încălcării Convenției la care a ajuns rezultă exclusiv dintr-o încălcare a dreptului persoanelor interesate de a vedea cauzele lor examinate într-un „termen rezonabil”. În aceste condiții, ea nu vede o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și un eventual prejudiciu material de care ar fi avut de suferit reclamanții.
În schimb, Curtea consideră că prelungirea procedurii litigioase dincolo de „termenul rezonabil” a cauzat reclamanților un prejudiciu moral cert care justifică acordarea unei indemnizații. Luând în considerare numărul reclamanților, natura încălcării constatate, precum și necesitatea de a stabili sumele astfel încât cuantumul global să se încadreze în jurisprudența sa în materie și să fie rezonabil în lumina mizei procedurii în cauză (Arvanitaki-Roboti și alții c. Greciei [MC], nr. 27278/03, §36, 15 februarie 2008), Curtea acordă 3.000 EUR fiecăruia dintre reclamanți cu titlu de prejudiciu moral suferit, plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, Curtea notează că reclamanții nu formulează nicio cerere distinctă cu acest titlu. În plus, ei nu produc nicio factură sau notă de onorarii. Se cuvine deci să se respingă cererea lor pe acest punct.
C. Dobânzi moratorii
Curtea consideră adecvat să calculeze rata dobânzilor moratorii pe baza ratei dobânzii facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
Declară cererea admisibilă în ceea ce privește plângerea întemeiată pe durata excesivă a procedurii și inadmisibilă pentru rest;
Hotărăște că a existat o încălcare a art. 6 §1 din Convenție;
Hotărăște
a) că Statul pârât trebuie să îi plătească fiecăruia dintre reclamanți, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 §2 din Convenție, 3.000 EUR (trei mii de euro) pentru prejudiciu moral, plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit;
b) că, începând cu expirarea termenului menționat și până la plată, această sumă va fi majorată cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale;
Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru rest.
Întocmită în limba franceză, apoi comunicată în scris la 24 aprilie 2008, în aplicarea art. 77 §§2 și 3 din regulament.
Søren Nielsen, Grefier
Nina Vajić, Președintă
Lista reclamanților
Ioannis AVOUTZIS
Dimitrios APOSTOLAKIS
Ioannis VASILAKIS
Stergios VOULGARIS
Dimitrios GEORGIADIS
Georgios GEORGIOU
Konstantinos GIAVASIS
Konstantinos GIANNAKOS
Dimitrios GIONANLIS
Georgios GANTIAS
Ilias GOLFINOPOULOS
Efstratios DAINIILIDIS
Panagiotis DIMITROPOULOS
Panagiotis EFSTATHOPOULOS
Vlasios ZACHIOTIS
Panagiotis KAVVATHAS
Stefanos KALLEAS
Vaïos KANIOURAS
Marios KAPRELIS
Panagiotis KATSAKAS
Evaggelos KAPSALIS
Ioannis KOLLIAS
Nikolaos KOLYMPIANAKIS
Konstantinos KONTAKIS
Thomas LAGGALIS
Georgios LAGOS
Nikolaos LIATSOS
Evagellos MADEMLIS
Ioannis MANOS
Konstantinos MAVRIDIS
Evagellos MELISSARIS
Georgios MINOPOULOS
Panagiotis MICHALOPOULOS
Spyridon MOSCHOVAKOS
Vasilios BASAGIANNIS
Eleftherios BOTONAKIS
Christos BOURCHAS
Eftychios NATHENAS
Georgios NOUSIAS
Epaminondas OUREÏLIDIS
Emmanouil PAPADAKIS
Alexandros PAPADOPOULOS
Ypatios PAPADOPOULOS
Georgios PAPARAS
Spyridon PARTHENIS
Achilleas PASPARAKIS
Georgios RIZOS
Georgios ROUPAS
Gavriil ROMANIDIS
Konstantinos SAKELLARIOU
Dionysios SKYLOGIANNIS
Ioannis SPANAKIS
Konstantinos TZIKAS
Dimitrios TZOUMERKIOTIS
Vasilios TSAMOGLOU
Nikolaos TSITOUMIS
Apostolos TSIOTAS
Asterios YPSILANTIS
Efstratios CHATZIATHANASIADIS
Vasilios PSYCHOGIOS
Georgios ALEXOPOULOS
Nikolaos THOMOPOULOS
Dimitrios KONTAKOS
Dimitra MICHALI-KARAMANI
Konstantinos MICHALIS
Nikolaos CHRISTOU
Dionysios KOSTRIVAS
Dimitrios GRAMMATIS
Ioannis KRITHARAS
Panagiotis POLYTARCHOU