CtEDO 16.04.2009 Auto

AFFAIRE DAVARIS c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
16.04.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE DAVARIS c. GRECE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I CAUZA DAVARIS c. GRECIA Cerere nr. 43394/06) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 aprilie 2009 DEFINITIVF 16/07/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Davaris c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Nina Vajić, președinte, Christos Rozakis, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sour Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători, și de Søren Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 26 martie 2009, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural A la origine a cauzei se află o cerere (n 43394/06) îndreptată împotriva Republicii Elene și inclusiv un resortisant al acestui stat, domnul Dimitrios Davaris ( La 17 octombrie 2006, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale ( Apessos, consilier în cadrul Consiliului juridic al statului, și domnul Trekli, auditor la Consiliul juridic al statului. La 4 ianuarie 2008, președintele primei secțiuni a decis să comunice cauza care a stat la baza procedurii guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Reclamantul, dl Dimitrios Davaris, este un resortisant grec, născut în 1931 și are reședința în Atena. Contextul cazului în care reclamantul deține un teren de 1 685 m sis în regiunea da La 10 martie 2004, președintele Tribunalului Administrativ din Penteli a respins recursul reclamantului împotriva acestui act (Decizia nr. 1042/2004). La 11 august 2004, Oficiul Pădurilor din Penteli i-a impus o amendă administrativă de 439 019,07 EUR pentru că a omis să dărâme locuințele în cauză (actul nr. 7326/2004). Din dosar reiese că reclamantul nu a contestat în justiție actul nr. 7326/2004. Procedura în litigiu între timp, la 16 martie 1999, Secretarul General al Regiunii d 816/1999). La 19 aprilie 1999, Oficiul pentru Pădurile din Penteli notifia reclamantului la interdicția de a-și folosi terenul împotriva caracterului său forestier (actul nr. 2605/1999). La 29 martie 2000, reclamantul a înaintat Consiliului o acțiune în anulare a actelor nr. 816 și 2605/1999. 10. La 17 aprilie 2006, Consiliul de Primă Instanță, printr-o hotărâre pe deplin motivată, a respins acțiunea menționată (hotărârea nr. 1104/2006). ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 12. În cele din urmă, guvernul se referă la numărul mare de cauze care sunt în prezent pendinte în fața Înaltei Jurisdicții Administrative și afirmă că nu se poate cere Consiliului de la a avea același ritm ca instanțele inferioare în prelucrarea cauzelor. Despre admisibilitatea 13. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. Pe fond 14. Curtea ia notă de faptul că procedura în cauză a început la 29 martie 2000, cu introducerea acțiunii în anulare în fața Consiliului de Stat și s-a încheiat la 17 aprilie 2006, data la care a fost publicată hotărârea nr 1104/2006. Perioada care urma să fie luată în considerare a avut deci loc pe o perioadă de peste șase ani pentru un grad de jurisdicție. 15. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 16. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Frydlender citată anterior 17. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Curtea reafirmă în special că revine statelor contractante obligația de a-și organiza sistemul judiciar astfel încât instanțele lor să poată garanta dreptul de a obține o decizie definitivă cu privire la contestațiile referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil într-un termen rezonabil (a se vedea Comingersoll S.A. c. Portugalia [GC], n 35382/97, § 24, CEDO 2000-IV. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu era excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PE ALTE VIOLAȚII ALEGATE 18. Reclamantul se plânge, din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din Convenție, de o încălcare a principiului egalității de arme, deoarece, în pofida dovezilor pe care le-a prezentat, Consiliul nu și-a aprobat argumentele. În plus, invocând art. 1 din Protocolul nr 1, reclamantul se plânge de dreptul administrativ care i-a fost impus în temeiul Actului nr. 7326/2004 al Oficiului pentru Păduri din Penteli. Cu privire la admisibilitatea 19. În ceea ce privește spătarul întemeiat pe art. 6 alineatul (1), Curtea amintește că, în conformitate cu art. 19 din convenție, Curtea are sarcina de a asigura respectarea angajamentelor care rezultă din convenție pentru părțile contractante. În special, nu este de competența sa să cunoască erori de fapt sau de drept presupuse comise de o instanță internă, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea ar fi putut aduce atingere drepturilor și libertăților protejate prin convenție (a se vedea García Ruiz c. Spania [GC], nr. 30544/96, § 28, CEDO 1999-I. Curtea nu poate aprecia ea însăși elementele de fapt care au determinat o instanță națională să adopte o astfel de decizie mai degrabă decât alta, altfel ea ar fi judecat în a patra instanță și ar încălca limitele misiunii sale (a se vedea mutatis mutandis Kemmache c. Franța (nr. 3), 24 noiembrie 1994, § 44, seria A nr. 296-C. Curtea are ca funcție unică, în temeiul articolului 6 din Convenție, de a examina acțiunile care susțin că instanțele naționale nu au respectat garanțiile procedurale specifice prevăzute de această dispoziție sau că procedura în ansamblul său nu a garantat un proces echitabil reclamantului (a se vedea Donadze c. Georgia, nr. 74644/01, § 30-31, 7 martie 2006). Pe de altă parte, în cazul în care cauza recurentului s-ar putea înțelege ca vizând motivarea hotărârii nr. 1104/2006 a Consiliului de ï ï , Curtea constată că Curtea a respins acțiunea în anulare cu o hotărâre motivată pe deplin. Astfel, acest motiv este în mod evident greșit întemeiat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și cu art. 4 din Convenție. 21. În această privință, reclamantul nu a contestat în fața instanțelor competente actul nr. 1 din Protocolul nr. 1. 7326/2004 al Oficiului pentru Păduri din Penteli, care îi impunea o amendă administrativă pentru că nu a demolat locuințele construite pe terenul în cauză. În plus, aceasta arată că procedura de recurs în anulare împotriva actelor administrative prin care se dispune reîmpădurirea proprietății reclamantului nu are nicio legătură cu impunerea dreptului administrativ menționat anterior. Prin urmare, acest motiv trebuie respins pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) și art. 4 din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 22. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. În observațiile sale ca răspuns cu privire la admisibilitate și la fond, reclamantul solicită în total 1 830 768 EUR (EUR) pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit din cauza privării de proprietate a acestuia, a landului de exploatare și a amenzilor impuse ca urmare a actelor administrative emise în cadrul prezentei cauze. În ceea ce privește prejudiciul moral suferit și cheltuielile și cheltuielile de judecată, reclamantul, care nu a prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă în termenul stabilit, indică, în aceste observații, că a solicitat sume în acest sens în formularul cererii sale. 24. Guvernul contestă aceste pretenții în ceea ce privește prejudiciul material. El susține că acestea nu prezintă nicio legătură de cauzalitate cu încălcările pretinsei convenții în prezenta cauză și invită Curtea să le elimine. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, guvernul afirmă că suma alocată de Curte nu poate depăși 4 500 EUR. 25. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În plus, în ceea ce privește sumele solicitate pentru daune morale și cheltuieli și cheltuieli de judecată, Curtea ia notă de faptul că, în scrisoarea adresată Consiliului reclamantului la 30 aprilie 2008, la care se face apel în special pentru a-și prezenta cererea de satisfacție echitabilă, atenția sa a fost atrasă asupra articolului 60 din Regulamentul de procedură al Curții, care prevede că o cerere specifică de satisfacție echitabilă în temeiul articolului 41 din Convenție trebuie formulată în termenul stabilit pentru depunerea observațiilor privind fondul. Prin urmare, având în vedere lipsa oricărei cereri din cauza prejudiciului moral și a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în termenele stabilite la litera menționată mai sus, Curtea consideră că nu este necesar să se dea o sumă din cauza prejudiciului moral și a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată ( Willekens c. Belgia, nr. 50859/99, § 27, 24 aprilie 2003). cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție respinge cererea de satisfacție echitabilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 16 aprilie 2009, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Nina Vajić Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-04-02
0,97
AFFAIRE KALLERGIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KALLERGIS c. GRÈCE (Requête n o 37349/07) ARRÊT STRASBOURG 2 avril 2009 DÉFINITIF 02/07/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Kallergis c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (pr
CtEDO 2008-09-18
0,97
AFFAIRE VLACHOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE VLACHOS c. GRÈCE ( Requête n o 20643/06) ARRÊT STRASBOURG 18 septembre 2008 DÉFINITIF 18/12/2008 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Vlachos c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (
CtEDO 2009-06-04
0,97
AFFAIRE PAROUSIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE PAROUSIS c. GRÈCE ( Requête n o 34769/06) ARRÊT STRASBOURG 4 juin 2009 DÉFINITIF 04/09/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Parousis c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (prem
CtEDO 2009-06-04
0,97
AFFAIRE KYRIAZIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KYRIAZIS c. GRÈCE ( Requête n o 35806/07) ARRÊT STRASBOURG 4 juin 2009 DÉFINITIF 04/09/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Kyriazis c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (prem
CtEDO 2009-05-14
0,97
AFFAIRE VERVESOS c. GRÈCE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE VERVESOS c. GRÈCE ( Requête n o 14721/06) ARRÊT STRASBOURG 14 mai 2009 DÉFINITIF 14/08/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Vervesos c. Grèce, La Cour européenne des droits de l’homme (prem
Sursă