SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 46708/99 prezentată de Mohamed ZAHEG împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor LUI Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 20 februarie 1998 și înregistrată la 15 martie 1999, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, după ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Reclamantul este un resortisant tunisian, născut în 1911 și rezident în El-Omrane-Tunis (Tunisia). Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Fost adjunct-interpret tunisian al jandarmeriei naționale franceze, reclamantul a fost retras din oficiu în 1957, după independența Tunisiei.
Începând cu ianuarie 1961, pensia de care se bucura din 1957 a fost La 14 februarie 1993, reclamantul a solicitat revizuirea acestei pensii la Ministerul Apărării, însă cererea sa a făcut obiectul unei decizii implicite de respingere. O nouă cerere a fost, de asemenea, respinsă la 13 aprilie 1993. La 12 august 1994, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ din Marsilia cu privire la o cerere de anulare a deciziilor menționate anterior. La data de 14 septembrie 1995, Tribunalul Administrativ din Marsilia a anulat parțial hotărârea din 23 ianuarie 1992 și a transmis cauza la secțiunea de judecată a Consiliului de Stat. La 6 aprilie 1998, reclamantul a adresat o cerere Consiliului de la … (1) Reclamantul contestă cristalizarea pensiei sale militare de pensionare și a art. 3 din Convenție (tratament inuman și degradant), art. 1 din Protocolul nr. 1 (respectarea dreptului la respectarea bunurilor sale), precum și preambulul Convenției.
(1) din Protocolul nr. 1. Cu toate acestea, Curtea nu este chemată să se pronunțe cu privire la dacă faptele prezentate de reclamant intră sub incidența aspectului unei încălcări a convenției. Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 1 din Convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne. Or, în speță, Curtea arată că procedura în litigiu este în continuare pendinte în fața Consiliului de . Prin urmare, obiecțiile reclamantului trebuie respinse în conformitate cu alineatele (1) și (4) din art. 35 din Convenție. De asemenea, recurentul se plânge de durata procedurii și: art. 6 alineatul (1) din Convenție. Curtea arată că procedura a început la 14 februarie 1993 cu cererea prealabilă adresată de reclamant ministrului apărării și că aceaceasta este în prezent în curs de desfășurare în fața Consiliului de Stat și, prin urmare, a durat mai mult de opt ani până în prezent.
În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea cauzei reclamantului cu privire la durata procedurii Declare Cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolle L. Loucaide Președinte
de la requête n° 46708/99 présentée par Mohamed ZAHEG contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 20 mars 2001 en une chambre composée de MM. L. Loucaides , président , J.-P. Costa, P. Kūris , M me F. Tulkens , M. K. Jungwiert , M me H.S. Greve , M. M. Ugrekhelidze , juges , et de M me S. Dollé , greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 20 février 1998 et enregistrée le 15 mars 1999, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant tunisien, né en 1911 et résidant à El-Omrane-Tunis (Tunisie).
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Ancien auxiliaire-interprète tunisien de la gendarmerie nationale française, le requérant fut placé en retraite d’office en 1957, au lendemain de l’indépendance de la Tunisie. A partir de janvier 1961, la pension de retraite dont il jouissait depuis 1957 fut « cristallisée », c’est-à-dire figée, cessant depuis lors de bénéficier des indexations et revalorisations périodiques d’usage. Le 14 février 1993, le requérant sollicita la révision de cette pension auprès du ministre de la défense, mais sa demande fit l’objet d’une décision implicite de rejet. Une nouvelle demande fut également rejetée en date du 13 avril 1993. Le 12 août 1994, le requérant saisit le tribunal administratif de Marseille d’une demande tendant notamment à l’annulation des décisions précitées.
Il fut débouté par jugement du 14 septembre 1995. Le 20 février 1998, la cour administrative d’appel de Marseille annula partiellement le jugement du 23 janvier 1992 et transmit l’affaire à la section du contentieux du Conseil d’Etat. Le 6 avril 1998, le requérant adressa une requête au Conseil d’Etat, afin de faire valoir ses arguments dans le cadre du renvoi décidé par la cour administrative d’appel. L’affaire est pendante devant le Conseil d’Etat. GRIEF 1. Le requérant conteste la cristallisation de sa pension militaire de retraite et invoque l’article 3 de la Convention (traitement inhumain et dégradant), l’article 1 du Protocole n° 1 (atteinte au droit au respect de ses biens), ainsi que le préambule de la Convention.
2. Il se plaint également de la durée de la procédure et invoque l’article 6 § 1 de la Convention. EN DROIT 1. Le requérant allègue une violation du préambule et de l’article 3 de la Convention, ainsi que de l’article 1 du Protocole n° 1. Toutefois, la Cour n’est pas appelée à se prononcer sur le point de savoir si les faits présentés par le requérant relèvent de l’apparence d’une violation de la Convention. Elle rappelle qu’aux termes de l’article 35 § 1 de la Convention, elle ne peut être saisie qu’après l’épuisement des voies de recours internes. Or, en l’espèce, la Cour relève que la procédure litigieuse est toujours pendante devant le Conseil d’Etat. Il s’ensuit que les griefs du requérant doivent être rejetés en application des paragraphes 1 et 4 de l’article 35 de la Convention.
2. Le requérant se plaint également de la durée de la procédure et invoque l’article 6 § 1 de la Convention. La Cour relève que la procédure a commencé le 14 février 1993 par la demande préalable adressée par le requérant au ministre de la défense et qu’elle est actuellement pendante devant le Conseil d’Etat. Elle a donc duré, à ce jour, plus de huit ans. En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article 54 § 3 b) de son règlement. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Ajourne l’examen du grief du requérant concernant la durée de la procédure ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus.
S. Dollé L. Loucaide s Greffière Président