Desrues împotriva Franței

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 77098/01 prezentate de Joseph DESRUES împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 30 martie 2004 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președintele J.-P. Costa Loucaide Bîrsan Jungwiert Ugrekhelidze Mularoni, judecători și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 26 octombrie 2001, După ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând trimitere la reclamant, domnul Joseph Desrues, este un resortisant francez, născut în 1936 și rezident în Torcé.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Fost luptător al războiului din Algeria, unde a servit în perioada 22 mai 1957 - 7 aprilie 1959, reclamantul a solicitat în mod inutil o primă pensie militară de invaliditate în 1979. La 20 iulie 1992, a solicitat o pensie militară de invaliditate pentru simptomele psihotraumatice de debut întârziat Prin decizia din 22 iunie 1995, ministrul Anticilor și Victimelor de Război și-a respins cererea. Prin hotărârea din 27 septembrie 1996, după numirea unui expert la 22 martie 1996, Tribunalul pentru pensii militare din Pontoise a respins recursul reclamantului îndreptat împotriva deciziei din 22 iunie 1995. La 4 iunie 1998, Curtea de Apel de la Versailles a confirmat această hotărâre.

Prin hotărârea din 27 iulie 2001, notificată la 6 septembrie 2001, Comisia specială de Casație a pensiilor, adjunctă Consiliului de Stat, a anulat decizia Curții de Apel pentru viciu de formă, dar, evocând cauza, a respins totuși recursul reclamantului.

GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurii în fața instanțelor naționale cu privire la cererea sa de pensie depusă la 20 iulie 1992. Pe de altă parte, Comitetul consideră că principiul egalității de arme, garantat prin art. 6 alineatul (1), nu a fost respectat, pe de o parte, din cauza lipsei comunicării concluziilor comisarului guvernului în fața Comisiei speciale de Casare a Pensiilor, pe de altă parte, deoarece comisarul guvernului ar fi contribuit la redactarea textului hotărârii pronunțate la 27 iulie 2001. 6 alin. (1) ale căror dispoziții relevante se citesc astfel Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale, (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide, (...) contestații cu privire la drepturile și obligațiile sale civile (...).

Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui motiv și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. De asemenea, se plânge, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție, de lipsa comunicării concluziilor comisarului guvernului și de faptul că acesta din urmă ar fi contribuit la redactarea textului hotărârii.

Curtea amintește în primul rând că reclamantul nu poate beneficia de dreptul la egalitate a armelor recunoscut prin art. 6 alineatul (1) din convenție dreptul de a primi, înainte de ședință, comunicarea concluziilor comisarului guvernului, procedura urmată în fața Consiliului de Stat care oferă suficiente garanții justițiabilului (Kress c. France [GC], n 39594/98, CEDO 2001-VI, §§ 73 și 76). În acest caz, în ceea ce privește procedura în fața comisiei speciale de Casație a pensiilor, adjunctă temporar Consiliului de Stat, Curtea nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită de cea a Hotărârii Kress menționată anterior.

Pe de altă parte, în ceea ce privește afirmația potrivit căreia comisarul guvernului ar fi contribuit la redactarea textului hotărârii din 27 iulie 2001, Curtea consideră că acest motiv nu este justificat de niciun element al dosarului; prin urmare, aceste obiecțiuni sunt vădit nefondate și trebuie respinse în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea cauzei reclamantului întemeiat pe art. 6 alineatul (1) în sensul invocării duratei excesive a procedurii Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolle A.B. Baka Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 77098/01 présentée par Joseph DESRUES contre la France La Cour européenne des Droits de l'Homme (deuxième section), siégeant le 30 mars 2004 en une chambre composée de : MM. A.B. Baka , président , J.-P. Costa , L. Loucaides , C. Bîrsan , K. Jungwiert , M. Ugrekhelidze , M me A. Mularoni, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 26 octobre 2001, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Joseph Desrues, est un ressortissant français, né en 1936 et résidant à Torcé. Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Ancien combattant de la guerre d'Algérie, où il servit du 22 mai 1957 au 7 avril 1959, le requérant sollicita vainement une première pension militaire d'invalidité en 1979. Le 20 juillet 1992, il demanda une pension militaire d'invalidité pour « symptômes psychotraumatiques d'apparition différée ». Par décision du 22 juin 1995, le ministre des Anciens Combattants et Victimes de Guerre rejeta sa demande. Par jugement du 27 septembre 1996, après nomination d'un expert le 22 mars 1996, le tribunal des pensions militaires de Pontoise rejeta le recours du requérant dirigé contre la décision du 22 juin 1995. Le 4 juin 1998, la cour d'appel de Versailles confirma ce jugement. Par arrêt du 27 juillet 2001, notifié le 6 septembre 2001, la commission spéciale de cassation des pensions, adjointe au Conseil d'Etat, annula la décision de la cour d'appel pour vice de forme mais, évoquant l'affaire, rejeta néanmoins le pourvoi du requérant.

GRIEFS 1. Invoquant l'article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée excessive de la procédure devant les juridictions nationales concernant sa demande de pension présentée le 20 juillet 1992. 2. Par ailleurs, il estime que le principe d'égalité des armes, garanti par l'article 6 § 1, n'a pas été respecté, d'une part, faute de communication des conclusions du commissaire du gouvernement devant la commission spéciale de cassation des pensions, d'autre part, en ce que le commissaire du gouvernement aurait contribué à la rédaction du texte de l'arrêt rendu le 27 juillet 2001. EN DROIT 1. Le requérant se plaint de la durée excessive de la procédure devant les juridictions nationales.

Il invoque l'article 6 § 1 dont les dispositions pertinentes se lisent ainsi : « 1. Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement, (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera, (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...). » La Cour ne s'estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l'article 54 § 3 b) de son règlement. 2. Il se plaint également, au regard de l'article 6 § 1 de la Convention, de l'absence de communication des conclusions du commissaire du gouvernement, et de ce que ce dernier aurait contribué à la rédaction du texte de l'arrêt.

La Cour rappelle tout d'abord que le requérant ne saurait tirer du droit à l'égalité des armes reconnu par l'article 6 § 1 de la Convention le droit de se voir communiquer, préalablement à l'audience, les conclusions du commissaire du Gouvernement, la procédure suivie devant le Conseil d'Etat offrant suffisamment de garanties au justiciable ( Kress c. France [GC], n o 39594/98, CEDH 2001-VI, §§ 73 et 76). En l'espèce, s'agissant de la procédure devant la commission spéciale de cassation des pensions, adjointe temporairement au Conseil d'Etat, la Cour ne voit pas de raison de parvenir à une conclusion différente de celle de l'arrêt Kress précité. Par ailleurs, concernant l'allégation selon laquelle le commissaire du gouvernement aurait contribué à la rédaction du texte de l'arrêt du 27 juillet 2001, la Cour estime que ce grief n'est étayé par aucun élément du dossier.

Il s'ensuit que ces griefs sont manifestement mal fondés et doivent être rejetés en application de l'article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Ajourne l'examen du grief du requérant tiré de l'article 6 § 1 en ce qu'il invoque la durée excessive de la procédure ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. S. Dollé A.B. Baka Greffière Président