SARDO contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 56201/00 prezentate de Salvatore Sardo împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 11 aprilie 2001 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Fuhrmann L Oucaide Tulkens Jungwiert Sir Nicolas Bratza Traja judecători Dolle graffière de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 6 septembrie 1994 și înregistrată la 3 aprilie 2000, după ce a deliberat, face următoarea decizie DEFICIENTUL este un resortisant italian, născut în 1953 și rezident la Milano. La 23 martie 1988, reclamantul, angajat, a formulat o acțiune în fața Tribunalului Administrativ Regional din Lombardia pentru a obține recunoașterea dreptului său la plata diferenței de tratament datorate pentru funcțiile superioare exercitate pe o perioadă dată pe lângă administrația poștei și telecomunicațiilor. La 26 ianuarie 1989, reclamantul a înaintat grefei o cerere prin care solicita ca data la care a fost încuviințată să fie stabilită. La 4 mai 1989, 20 aprilie 1990, 1 octombrie 1990 și 19 noiembrie 1991, reclamantul a prezentat o cerere în vederea stabilirii în instanță în regim de urgență a unei hotărâri din 7 noiembrie 1995, al cărei text a fost depus la grefă la 13 noiembrie 1991. noiembrie 1995, instanța administrativă a solicitat administrației în cauză prezentarea documentelor. Prin hotărârea din 20 februarie 1996, al cărei text a fost depus la grefa din 9 aprilie 1996, instanța administrativă a respins cererea reclamantului. Această procedură, care a început la 23 martie 1988 și a fost încheiată la 9 aprilie 1996, a durat mai mult de opt ani pentru o instanță. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu răspunde cerinței termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care se află în litigiul pentru solicitant), și ținând seama de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că acest at trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Dolle J.-P. Costa Modulul Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 56201/00

présentée par Salvatore Sardo

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 11 avril 2001 en une chambre composée de

MM.

J.-P.

Costa

,

président

,

W.

Fuhrmann

,

L. L

oucaides

,

M

me

F.

Tulkens

,

M.

K.

Jungwiert

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

M.

K.

Traja

,

juges

,

et

de

M

me

S.

Dollé

,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 6 septembre 1994 et enregistrée le 3 avril 2000,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant est un ressortissant italien, né en 1953 et résidant à Milan.

Le 23 mars 1988, le requérant, employé, déposa un recours devant le tribunal administratif régional de Lombardie afin d’obtenir la reconnaissance de son droit au paiement de la différence de traitement due au titre des fonctions supérieures exercées pendant une période donnée auprès de l’administration des postes et télécommunications.

Le 26 janvier 1989, le requérant déposa au greffe une demande tendant à ce que la date de l’audience fut fixée.

Les 4 mai 1989, 20 avril 1990, 1

er

octobre 1990 et 19 novembre 1991, le requérant présenta une demande tendant à ce que l’audience fût fixée en urgence.

Par une ordonnance du 7 novembre 1995, dont le texte fut déposé au greffe le 13

novembre 1995, le tribunal administratif requit à l’administration concernée la production de documents.

Par un arrêt du 20 février 1996, dont le texte fut déposé au greffe le 9

avril 1996, le tribunal administratif rejeta la demande du requérant.

EN DROIT

Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 23 mars 1988 et s’est terminée le 9 avril 1996, a duré plus de huit ans pour une instance.

Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime, à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, que ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

déclare la requête recevable

, tous moyens de fond réservés.

S.

Dollé

J.-P.

Costa

Greffière

Président