SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 54319/00 prezentate de Mario Sportola împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 12 aprilie 2001 într-o cameră compusă din Thomassen președinte dnii Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru Maruste judecători și dlui O Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 16 februarie 1999 și înregistrată la 25 ianuarie 2000, după ce a deliberat, a făcut următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul a fost un resortisant italian, născut în 1935 și rezident în Rubiera (Regio de Calabre). Alessandra Sportola și domnul Amedeo Sportola, moștenitorii săi, au indicat că doresc să continue procedura în fața Curții. La 22 aprilie 1982, reclamantul a introdus în fața Curții de Conturi o acțiune în vederea anulării unei decizii a ministrului Apărării prin care a refuzat să îi acorde o pensie, pe motiv că incapacitatea sa nu se datora exercitării funcțiilor sale în timpul serviciului militar. Ca urmare a descentralizării în 1994 a Curții de Conturi, la o dată nespecificată dosarul a fost transmis Camerei Regionale din Emilia-Romagna a Curții de Conturi. La 5 septembrie 1994, colegiul medico-legal a prezentat grefei un aviz negativ. 1994. Printr-o ordonanță din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 22 septembrie 1995, Curtea de Conturi a suspendat procedura și a solicitat ministrului Apărării anumite documente referitoare la solicitant. La 14 martie 1996, a avut loc o altă ședință. printr-o ordonanță din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 12 iunie 1996, Curtea de Conturi a solicitat un aviz de la biroul medico-legal de la Ministerul Sănătății. La următoarea instanță a avut loc la 23 aprilie 1997. Printr-o ordonanță din aceeași zi, al cărei text a fost depus la gref la 21 iulie 1997, Curtea de Conturi a solicitat un aviz la sediul Sanitar Local (USL) al orașului Bologna. Prin hotărârea din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 19 noiembrie 1998, Camera Regională de Emilie-Romagna a Curții de Conturi a respins cererea reclamantului, pe motiv că nu s-a demonstrat că a existat o legătură cauzală între infirmitatea sa și serviciul militar. La 30 martie 1999, reclamantul a făcut apel la secțiunea jurisdicțională centrală din Roma a Curții de Conturi. Prima ședință a fost stabilită la 26 aprilie 2000. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 28 august 2000, secțiunea jurisdicțională centrală din Roma a Curții de Conturi a respins cererea reclamantului. Această procedură, care a început la 22 aprilie 1982 și a fost încheiată la 28 august 2000, a durat mai mult de 18 ani și patru luni pentru două instane. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea admisibilă , toate mijloacele de fond rezervate . Michael O.O. Boyle Wilhelmina Thomassen Modulul Președinte
de la requête n° 54319/00
présentée par Mario Sportola
contre l’Italie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 12 avril 2001 en une chambre composée de
M
me
W.
Thomassen
,
présidente
,
MM.
L.
Ferrari Bravo
,
Gaukur
Jörundsson
,
R.
Türmen
,
B.
Zupančič
,
T.
Panțîru
,
R.
Maruste
,
juges
,,
et de M. M.
O’Boyle
,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 16 février 1999 et enregistrée le 25 janvier 2000,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant était un ressortissant italien, né en 1935 et résidant à Rubiera (Reggio de Calabre). Il est décédé l
e 13 octobre 2000. M
me
Alessandra Ruggerini, M
me
Alessandra Sportola et M. Amedeo Sportola, ses héritiers, ont indiqué qu'ils souhaitaient continuer la procédure devant la Cour.
Le 22 avril 1982, le requérant introduisit devant la Cour des comptes un recours visant à obtenir l'annulation d’une décision du ministre de la Défense refusant de lui accorder une pension, au motif que son infirmité n'était pas due à l'exercice de ses fonctions pendant le service militaire.
Suite à la décentralisation en 1994 de la Cour des comptes, à une date non précisée le dossier fut transmis à la chambre régionale d’Émilie-Romagne de la Cour des comptes. Le 5 septembre 1994, le collège médico-légal déposa au greffe un avis négatif. Une audience eut lieu le 6
décembre
1994.Par une ordonnance du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 22 septembre 1995, la Cour des comptes suspendit la procédure et demanda au ministre de la Défense certains documents concernant le requérant. Le 14
mars
1996, une autre audience eut lieu. Par une ordonnance du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 12
juin
1996, la Cour des comptes demanda un avis au bureau médico-légal du ministère de la Santé. L’audience suivante se tint le 23
avril 1997. Par une ordonnance du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 21
juillet 1997, la Cour des comptes demanda un avis à l’Unité Sanitaire Locale (
USL
) de la ville de Bologne. L’audience suivante eut lieu le 28
octobre
1998.
Par un arrêt du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 19
novembre
1998, la chambre régionale d’Émilie-Romagne de la Cour des comptes rejeta la demande du requérant, au motif qu'il n’était pas démontré qu’il y avait un lien de causalité entre son infirmité et son service militaire.
Le 30 mars 1999, le requérant interjeta appel de cette décision devant la section juridictionnelle centrale de Rome de la Cour des comptes. La première audience a été fixée au 26
avril
2000.
Par un arrêt du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 28
août
2000, la section juridictionnelle centrale de Rome de la Cour des comptes rejeta la demande du requérant.
Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 22 avril 1982 et s’est terminée le 28 août 2000, a duré plus de dix-huit ans et quatre mois pour deux instances.
Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «
délai raisonnable
» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.
La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «
délai raisonnable
» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare la requête recevable
, tous moyens de fond réservés.
Michael
O’Boyle
Wilhelmina
Thomassen
Greffier
Présidente