TROVATO contre l'ITALIE

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 54295/00 prezentată de Augusto Maria Trovato împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 12 aprilie 2001en o cameră compusă din Thomassen, președintele Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru Maruste judecători și din domnul O Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 13 februarie 1999 și înregistrată la 25 ianuarie 2000, după ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un cetățean italian, născut în 1959 și rezident în Isernia. La 14 noiembrie 1989, reclamantul a introdus în fața Curții de Conturi o acțiune de anulare a deciziei ministrului Apărării prin care refuza să îi acorde o pensie pe motiv că infirmitatea sa nu se datora exercitării funcțiilor sale în timpul serviciului său militar.

La 29 noiembrie 1993, reclamantul a depus grefei un memoriu. În decembrie 1993 a avut loc o audiere. Prin ordonanța din aceeași zi, Curtea de Conturi a solicitat un aviz de la biroul medico-legal al Ministerului Sănătății. La 8 februarie 1995, acest minister a emis un aviz care exclude legătura cauzală dintre boala reclamantului și serviciul militar. Ca urmare a descentralizării în 1994 a Curții de Conturi, dosarul a fost transmis Camerei Regionale de Molise a Curții de Conturi. După ce a menționat faptul că dorește să continue, la 22 mai 1995 reclamantul a depus grefei o memorie și o expertiză medicală. A doua ședință a avut loc la 22 iunie 1995. Printr-o ordonanță din aceeași zi, Curtea de Conturi a ordonat grefei să obțină documente administrative și medicale referitoare la solicitant.

După obținerea informațiilor, la 21 martie 1996, Curtea de Conturi a solicitat un aviz de la colegiul său medico-legal. La 27 septembrie 1997, reclamantul a prezentat un alt memoriu. După ședința din 9 octombrie 1997, Curtea a solicitat un aviz suplimentar de la colegiul său medico-legal. La aviz al colegiului din 19 februarie 1998 încheiase din nou respingerea cererii. Reclamantul a prezentat din nou o memorie la 10 iunie 1998 și o ultimă ședință a avut loc la 18 iunie 1998. Prin hotărârea din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 14 septembrie 1998, Camera Regională de Molise a Curții de Conturi a respins cererea reclamantului pe motiv că nu a fost demonstrat că a existat o legătură cu serviciul său militar.

Această procedură, care a început la 14 noiembrie 1989 și a fost încheiată la 14 septembrie 1998, a durat opt ani și zece luni pentru o instanță. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu răspunde la cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea admisibilă , toate mijloacele de fond rezervate . Michael O.O.

Boyle Wilhelmina Thomassen Modulul Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 54295/00 présentée par Augusto Maria Trovato contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 12 avril 2001en une chambre composée de M me W. Thomassen, présidente , MM. L. Ferrari Bravo , Gaukur Jörundsson , R. Türmen , B. Zupančič , T. Panțîru , R. Maruste , juges , et de M. M. O’Boyle , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 13 février 1999 et enregistrée le 25 janvier 2000, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1959 et résidant à Isernia. Le 14 novembre 1989, le requérant introduisit devant la Cour des comptes un recours visant à obtenir l'annulation de la décision du ministre de la Défense refusant de lui accorder une pension au motif que son infirmité n'était pas due à l'exercice de ses fonctions pendant son service militaire.

Le 29 novembre 1993, le requérant déposa au greffe un mémoire. Le 20 décembre 1993 une audience se tint. Par une ordonnance du même jour, la Cour des comptes demanda un avis au bureau médico-légal du ministère de la santé. Le 8 février 1995, ce ministère rendit un avis excluant le lien de causalité entre la maladie du requérant et le service militaire. Suite à la décentralisation en 1994 de la Cour des comptes, le dossier fut transmis à la chambre régionale de Molise de la Cour des comptes. Après avoir indiqué qu’il souhaitait continuer, le 22 mai 1995 le requérant déposa au greffe un mémoire et une expertise médicale. La seconde audience eut lieu le 22 juin 1995. Par une ordonnance du même jour, la Cour des comptes ordonna au greffe de se procurer des documents administratifs et médicaux concernant le requérant.

Après avoir obtenu les renseignements, le 21 mars 1996, la Cour des comptes demanda un avis à son collège médico-légal. Le 6 mars 1997, ce collège rendit un avis négatif. Le 27 septembre 1997, le requérant déposa un autre mémoire. Après l’audience du 9 octobre 1997, la Cour demanda un avis complémentaire à son collège médico-légal. L’avis du collège du 19 février 1998 concluait à nouveau au rejet de la demande. Le requérant déposa à nouveau un mémoire le 10 juin 1998 et une dernière audience se tint le 18 juin 1998. Par un arrêt du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 14 septembre 1998, la chambre régionale de Molise de la Cour des comptes rejeta la demande du requérant au motif qu'il n’était pas démontré qu’il y avait un lien avec son service militaire.

EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 14 novembre 1989 et s’est terminée le 14 septembre 1998, a duré huit ans et dix mois pour une instance. Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête recevable , tous moyens de fond réservés. Michael O’Boyle Wilhelmina Thomassen Greffier Présidente