AFFAIRE TROVATO c. ITALIE

SECȚIUNEA A TROVATO C. ITALIA (Cercetarea nr. 54295/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 martie 2002 DEFINIF 28/06/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă.

În cauza Trovato c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto L. F everari Bravo Kūris Zupančič Hedigan Traja judecători și ale domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 7 martie 2002, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și inclusiv un resortisant italian, domnul Augusto Maria Trovato ( La 13 februarie 1999, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăilor Fundamentale ( Curtea (prima secțiune) a declarat cererea admisibilă la 12 aprilie 2001. La 1 noiembrie 2001, Curtea și-a recompus secțiunile [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură].

Această cerere a fost atribuită noii secțiuni. La 14 noiembrie 1989, reclamantul a introdus în fața Curții de Conturi o acțiune de anulare a deciziei ministrului Apărării prin care refuza să îi acorde o pensie pe motiv că infirmitatea sa nu se datora exercitării funcțiilor sale în timpul serviciului său militar. La 29 noiembrie 1993, reclamantul a depus grefei un memoriu. În decembrie 1993 a avut loc o audiere. Prin ordonanța din aceeași zi, Curtea de Conturi a solicitat un aviz de la biroul medico-legal al Ministerului Sănătății. La 8 februarie 1995, acest minister a emis un aviz care exclude legătura cauzală dintre boala reclamantului și serviciul militar. Ca urmare a descentralizării în 1994 a Curții de Conturi, dosarul a fost transmis Camerei Regionale de Molise a Curții de Conturi.

După ce a menționat faptul că acesta dorește să continue, la 22 mai 1995 reclamantul a depus grefei o memorie și o expertiză medicală. A doua ședință a avut loc la 22 iunie 1995. Prin ordonanța din aceeași zi, Curtea de Conturi a ordonat grefei să obțină documente administrative și medicale referitoare la solicitant. După obținerea informațiilor, la 21 martie 1996, Curtea de Conturi a solicitat un aviz de la colegiul său medico-legal. La 6 martie 1997, acest colegiu a dat un aviz negativ. 1997, reclamantul a depus o altă memoriul. După ce Curtea a solicitat un aviz suplimentar de la colegiul său medico-legal din 19 februarie 1998 a ajuns din nou la concluzia respingerii cererii.

Reclamantul a prezentat din nou o memorie la 10 iunie 1998 și o ultimă ședință a avut loc la 18 iunie 1998. Prin hotărârea din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 14 septembrie 1998, Camera Regională de Molise a Curții de Conturi a respins cererea reclamantului pe motiv că nu a fost demonstrat că a existat o legătură cu serviciul său militar. Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care trebuie luată în considerare a început la 14 noiembrie 1989 și a fost încheiată la 14 septembrie 1998. 10. Prin urmare, a durat opt ani și zece luni pentru o instanță.

11. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior.

Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă mai mult decât sunt pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Prejudiciul moral14 Reclamantul solicită 110 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 15. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 12 000 de euro (EUR) pentru prejudiciul moral.

Prospături și cheltuieli de judecată 16. Reclamantul solicită, de asemenea, o sumă nespecificată pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și pentru cele suportate în fața Curții 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 500 EUR pentru procedura în fața Curții și acordă reclamantului.

Interese moratorii 18. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3 % l an. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L 44 alin. (2) din Convenție, 12 000 EUR (doisprezece mii EUR) pentru daune morale și 500 EUR (cinci cenți EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 3 % l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 28 martie 2002, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Moduleer Președinte

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE TROVATO c. ITALIE (Requête n° 54295/00) ARRÊT STRASBOURG 28 mars 2002 DÉFINITIF 28/06/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Trovato c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , I. Cabral Barreto , L. F errari Bravo , P. Kūris , B. Zupančič , J. Hedigan , K. Traja , juges , et de M. V. Berger , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 7 mars 2002, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

7. Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) »

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

13. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage moral