Manera împotriva Italiei

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 54296/00 prezentată de Giancarlo Manera împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 12 aprilie 2001 într-o cameră compusă din Thomassen, președintele Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru Maruste judecători și al dlui O Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 26 februarie 1999 și înregistrată la 25 ianuarie 2000, după ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1960 și rezident la Sant'Angelo d'Alife (Casert). La 5 septembrie 1985, reclamantul a introdus în fața Curții de Conturi o acțiune în vederea anulării deciziei ministrului Apărării prin care a refuzat să îi acorde o pensie pe motiv că incapacitatea sa nu se datora exercitării funcțiilor sale în timpul serviciului său militar.

Ca urmare a descentralizării în 1994 a Curții de Conturi, dosarul a fost transmis Camerei Regionale din Campania a Curții de Conturi. La 30 martie 1995 și 27 februarie 1996, reclamantul a indicat că intenționa să continue procedura; la 9 mai 1997 a depus o memorie și o expertiză. La 20 mai 1997, ședința a avut loc. Printr-o ordonanță din aceeași zi, Curtea a solicitat un aviz colegiului medico-legal al Ministerului Apărării, care a emis un aviz favorabil la 22 decembrie 1997. O nouă ședință a avut loc la 7 iulie 1998. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 12 octombrie 1998, Camera Regională din Campania a Curții de Conturi a primit cererea reclamantului. Această procedură, care a început la 5 septembrie 1985 și a fost încheiată la 12 octombrie 1998, a durat puțin mai mult de 13 ani și o lună pentru o instanță.

Potrivit reclamantului, durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea admisibilă , toate mijloacele de fond rezervate . Michael O.O. Boyle Wilhelmina Thomassen Modulul Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 54296/00 présentée par Giancarlo Manera contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 12 avril 2001 en une chambre composée de M me W. Thomassen, présidente , MM. L. Ferrari Bravo , Gaukur Jörundsson , R. Türmen , B. Zupančič , T. Panțîru , R. Maruste , juges , et de M. M. O’Boyle , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 26 février 1999 et enregistrée le 25 janvier 2000, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1960 et résidant à Sant'Angelo d'Alife (Caserte). Le 5 septembre 1985, le requérant introduisit devant la Cour des comptes un recours visant à obtenir l'annulation de la décision du ministre de la Défense refusant de lui accorder une pension au motif que son infirmité n'était pas due à l'exercice de ses fonctions pendant son service militaire.

Suite à la décentralisation en 1994 de la Cour des comptes, le dossier fut transmis à la chambre régionale de Campanie de la Cour des comptes. Les 30 mars 1995 et 27 février 1996, le requérant indiqua qu’il souhaitait continuer la procédure ; il déposa un mémoire et une expertise le 9 mai 1997. Le 20 mai 1997, l'audience se tint. Par une ordonnance du même jour, la Cour demanda un avis au collège médico-légal du ministère de la Défense, qui rendit un avis favorable le 22 décembre 1997. Une nouvelle audience se tint le 7 juillet 1998. Par un arrêt du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 12 octobre 1998, la chambre régionale de Campanie de la Cour des comptes fit droit à la demande du requérant.

EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 5 septembre 1985 et s’est terminée le 12 octobre 1998, a duré un peu plus de treize ans et un mois pour une instance. Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête recevable , tous moyens de fond réservés. Michael O’Boyle Wilhelmina Thomassen Greffier Présidente