Tamburrini împotriva Italiei

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 54305/00 prezentată de Luigi Tamburrini împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 12 aprilie 2001 într-o cameră compusă din Thomassen președinte dnii Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru Maruste judecători și din domnul O Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 18 iulie 1998 și înregistrată la 25 ianuarie 2000, după ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1950 și rezident în Cassino (Frosinone). La 24 mai 1988, reclamantul a introdus în fața Curții de Conturi o acțiune în vederea anulării unei decizii a ministrului Apărării prin care a refuzat să îi acorde o pensie, pe motiv că incapacitatea sa nu se datora exercitării funcțiilor sale în timpul serviciului militar.

Ca urmare a descentralizării în 1994 a Curții de Conturi, la o dată nespecificată dosarul a fost transmis Camerei Regionale din Lazio a Curții de Conturi. Prima ședință a avut loc la 6 decembrie 1995. printr-o ordonanță din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 1 aprilie 1996, Curtea de Conturi a solicitat avizul colegiului judiciar al Curții de Conturi. O a doua ședință a avut loc la 5 martie 1997. printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 20 ianuarie 1997 1998, Camera Regională a Latiului a Curții de Conturi a respins cererea reclamantului, pe motiv că nu era demonstrat că există o legătură cauzală între infirmitatea sa și serviciul militar. Această procedură, care a început la 24 mai 1988 și a fost încheiată la 20 ianuarie 1998, a durat aproximativ nouă ani și opt luni pentru o instanță.

Potrivit reclamantului, durata procedurii nu răspunde la cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea admisibilă , toate mijloacele de fond rezervate . Michael O.O. Boyle Wilhelmina Thomassen Modulul Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 54305/00 présentée par Luigi Tamburrini contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 12 avril 2001 en une chambre composée de M me W. Thomassen , présidente , MM. L. Ferrari Bravo , Gaukur Jörundsson , R. Türmen , B. Zupančič , T. Panțîru , R. Maruste , juges , et de M. M. O’Boyle , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 18 juillet 1998 et enregistrée le 25 janvier 2000, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1950 et résidant à Cassino (Frosinone). Le 24 mai 1988, le requérant introduisit devant la Cour des comptes un recours visant à obtenir l'annulation d’une décision du ministre de la Défense refusant de lui accorder une pension, au motif que son infirmité n'était pas due à l'exercice de ses fonctions pendant le service militaire.

Suite à la décentralisation en 1994 de la Cour des comptes, à une date non précisée le dossier fut transmis à la chambre régionale du Latium de la Cour des comptes. La première audience eut lieu le 6 décembre 1995. Par une ordonnance du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 1 er avril 1996, la Cour des comptes demanda un avis au collège médico-légal de la Cour des comptes. Une deuxième audience eut lieu le 5 mars 1997. Par un arrêt du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 20 janvier 1998, la chambre régionale du Latium de la Cour des comptes rejeta la demande du requérant, au motif qu'il n’était pas démontré qu’il y avait un lien de causalité entre son infirmité et son service militaire.

EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 24 mai 1988 et s’est terminée le 20 janvier 1998, a duré environ neuf ans et huit mois pour une instance. Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête recevable , tous moyens de fond réservés. Michael O’Boyle Wilhelmina Thomassen Greffier Présidente