ZULLO contre l'ITALIE

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 54317/00 prezentate de Rocco Zullo împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 12 aprilie 2001 într-o cameră compusă din Thomassen președinte dnii Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru Maruste judecători și din domnul O Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 10 februarie 1999 și înregistrată la 25 ianuarie 2000, după ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1941 și rezident la Colle San Magno (Frosinone). La 29 ianuarie 1975, reclamantul a introdus în fața Curții de Conturi o acțiune în vederea anulării unei decizii a ministrului Apărării prin care a refuzat să îi acorde o pensie, pe motiv că incapacitatea sa nu se datora exercitării funcțiilor sale în timpul serviciului militar. Ca urmare a descentralizării Curții de Conturi din 1994 la o dată nespecificată, dosarul a fost transmis Camerei Regionale a Lazio a Curții de Conturi. La data stabilită la 8 iulie 1998. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la data de 20 ianuarie 1999, Camera Regională a Latiului Curții de Conturi a primit cererea reclamantului. Această procedură, care a început la 29 ianuarie 1975 și a fost încheiată la 20 ianuarie 1999, a durat mai mult de douăzeci și trei de ani și 11 luni pentru o instanță. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea admisibilă , toate mijloacele de fond rezervate . Michael O.O. Boyle Wilhelmina Thomassen Modulul Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 54317/00

présentée par Rocco Zullo

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 12 avril 2001 en une chambre composée de

M

me

W.

Thomassen

,

présidente

,

MM.

L.

Ferrari Bravo

,

Gaukur

Jörundsson

,

R.

Türmen

,

B.

Zupančič

,

T.

Panțîru

,

R.

Maruste

,

juges

,,

et de M. M.

O’Boyle

,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 10 février 1999 et enregistrée le 25 janvier 2000,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant est un ressortissant italien, né en 1941 et résidant à Colle San Magno (Frosinone).

Le 29 janvier 1975, le requérant introduisit devant la Cour des comptes un recours visant à obtenir l'annulation d’une décision du ministre de la Défense refusant de lui accorder une pension, au motif que son infirmité n'était pas due à l'exercice de ses fonctions pendant le service militaire.

Suite à la décentralisation en 1994 de la Cour des comptes, à une date non précisée le dossier fut transmis à la chambre régionale du Latium de la Cour des comptes. L’audience fut fixée au 8 juillet 1998.

Par un arrêt du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 20

janvier

1999, la chambre régionale du Latium de la Cour des comptes fit droit à la demande du requérant.

EN DROIT

Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 29 janvier 1975 et s’est terminée le 20

janvier

1999, a duré plus de vingt-trois ans et onze mois pour une instance.

Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Déclare la requête recevable

, tous moyens de fond réservés.

Michael

O’Boyle

Wilhelmina

Thomassen

Greffier

Présidente