TORTOLANI contre l'ITALIE

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 54315/00 prezentată de Antonio Tortolani împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 12 aprilie 2001 într-o cameră compusă din Thomassen președinte dnii Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru Maruste judecători și din domnul O Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 26 ianuarie 1999 și înregistrată la 25 ianuarie 2000, după ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un cetățean italian, născut în 1919 și rezident în Cassino (Frosinone). La 15 decembrie 1992, reclamantul a introdus în fața Curții de Conturi o acțiune în sensul obținerea anulării unei decizii a Comisiei pentru măsuri în favoarea foștilor deportați, refuzând să acorde reclamantului o pensie. În urma descentralizării în 1994 a Curții de Conturi, dosarul a fost transmis Camerei Regionale din Lazio a Curții de Conturi. Prin hotărârea din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 3 august 1998, Camera Regională a Latiului a Curții de Conturi a respins cererea reclamantului, pe motiv că acesta nu a fost demonstrat sau că a participat la acțiuni de sabotare a producției germane sau că a fost deportat într-o tabără de exterminare în condiții deosebit de dure. Această procedură, care a început la 15 decembrie 1992 și a fost încheiată la 3 august 1998, a durat mai mult de cinci ani și șapte luni pentru o instanță. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu răspunde la cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea admisibilă , toate mijloacele de fond rezervate . Michael O.O. Boyle Wilhelmina Thomassen Modulul Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 54315/00

présentée par Antonio Tortolani

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 12 avril 2001 en une chambre composée de

M

me

W.

Thomassen

,

présidente

,

MM.

L.

Ferrari Bravo

,

Gaukur

Jörundsson

,

R.

Türmen

,

B.

Zupančič

,

T.

Panțîru

,

R.

Maruste

,

juges

,

et de M. M.

O’Boyle

,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 26 janvier 1999 et enregistrée le 25 janvier 2000,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant est un ressortissant italien, né en 1919 et résidant à Cassino (Frosinone).

Le 15 décembre 1992, le requérant introduisit devant la Cour des comptes un recours visant à

obtenir l'annulation d’une décision de la commission chargée des mesures en faveur des anciens déportés, refusant d'accorder au requérant une pension.

Suite à la décentralisation en 1994 de la Cour des comptes, le dossier fut transmis à la chambre régionale du Latium de la Cour des comptes. L’audience eut lieu l

e 16

juin

1998

.

Par un arrêt du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 3 août 1998, la chambre régionale du Latium de la Cour des comptes rejeta la demande du requérant, au motif qu'il n’était démontré ni qu’il avait participé à des actions de sabotage de la production allemande ni qu’il avait était déporté dans un camp d’extermination aux conditions particulièrement dures.

EN DROIT

Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 15 décembre 1992 et s’est terminée le 3

août

1998, a duré plus de cinq ans et sept mois pour une instance.

Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Déclare la requête recevable

, tous moyens de fond réservés.

Michael

O’Boyle

Wilhelmina

Thomassen

Greffier

Présidente