TATANGELO contre l'ITALIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Recevable
TATANGELO contre l'ITALIE (CtEDO, 2001)
SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 54285/00 prezentată de Giuseppe Tatangello împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 12 aprilie 2001 într-o cameră compusă din Thomassen, președintele Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru Maruste judecători și al dlui O Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 5 decembrie 1997 și înregistrată la 25 ianuarie 2000, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1931 și rezident la Isola del Liri (Frosinone). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Stella Tatangello, avocată la Isola del Liri (Frosinone). La 8 septembrie 1967, dl A.T., tatăl reclamantului, a introdus în fața Curții de Conturi o acțiune în vederea anulării deciziei ministrului Apărării prin care a refuzat să îi acorde o pensie din cauza decesului fiului său, dl P. T., survenit în timpul serviciului său militar. La 15 noiembrie 1972, dl A.T. a solicitat stabilirea datei la care a avut loc încuviințarea. La 17 mai 1978, dl A.T. a decedat. Printr-o ordonanță din 21 aprilie 1989, Curtea a solicitat un aviz colegiului medico-legal al Curții de Conturi. La 27 octombrie 1989, colegiul menționat a depus la grefă avizul său. Ședința a fost stabilită la 15 ianuarie 1992. În decembrie 1991, procurorul general a solicitat o trimitere deoarece data ședinței nu fusese notificată moștenitorilor dlui A. T. În urma Legii nr. 19/94, de înființare a camerelor regionale ale Curții de Conturi, la o dată nespecificată, dosarul a fost transmis Camerei Regionale din Lazio. La 25 octombrie 1994, camera respectivă a solicitat moștenitorilor dlui. A.T. dacă aveau interesul ca procedura să fie continuată. La 2 februarie 1995, reclamantul a reînceput procedura, a depus declarația de deces a tatălui său și alte documente și a solicitat stabilirea datei audierii. La 5 mai 1995, a solicitat a doua oară stabilirea datei audierii. Ședința a fost stabilită la 15 decembrie 1995, printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 14 iunie 1996, Curtea de Conturi a acceptat cererea tatălui reclamantului. Această procedură, care a început la 8 septembrie 1967 și a fost încheiată la 14 iunie 1996, a durat mai mult de 28 de ani și nouă luni pentru o instanță. Cu toate acestea, perioada care trebuie luată în considerare începe numai cu luarea în considerare a recunoașterii dreptului individual de recurs de către Italia la 1 august 1973 și este, prin urmare, d mai mult de douăzeci și doi de ani și zece luni pentru o instanță. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu răspunde la cerința termenului rezonabil de termen de la data la care a fost făcută cererea (art. 6 alineatul (1) din Convenție).