AFFAIRE G.G. c. ITALIE

SECȚIUNEA I CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL G.G. c. ITALIA (solicitarea nr. 44367/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 21 noiembrie 2000 DEFINITIVF 21/02/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din E. Palm, președinta Conforti Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru judecători și domnul O La originea cauzei se află o cerere formulată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, domnul G.G., ( Cererea a fost înregistrată la 13 noiembrie 1998 sub numărul de dosar 44367/98.

Reclamantul este reprezentat de domnul P. Covelli, avocat la Rende (Cosenza). Guvernul italian (atlantic) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl Esposito. Reclamantul a decedat la 8 ianuarie 2000. G.G., moștenitoarea sa, a continuat procedura în fața Curții. Curtea a declarat cererea admisibilă la 14 decembrie 1999. DE FAPT, la 30 noiembrie 1977, reclamantul a introdus o acțiune în fața Curții de Conturi pentru a obține recunoașterea dreptului său la reevaluarea pensiei sale militare. La 15 martie 1980, Ministerul Apărării a transmis dosarul cu privire la reclamant Curții de Conturi. La 2 decembrie 1991, procurorul general al Curții de Conturi a prezentat la dosar concluziile sale.

La 19 ianuarie 1992, reclamantul a depus la dosar un memoriu în apărare. La 23 iulie 1992, reclamantul a prezentat o cerere de stabilire urgentă a datei înaintării. Ca urmare a Legii nr. 19/94 de instituire a Camerelor Regionale ale Curții de Conturi, cauza a fost transmisă Camerei Regionale pentru Calabria. La 7 septembrie 1995, reclamantul a prezentat o cerere de continuare a procedurii. Prin Hotărârea din 11 ianuarie 1996, al cărei text a fost depus la grefă la 28 martie 1996, camera regională a respins recursul reclamantului. La 19 iunie 1996, reclamantul a răspuns la apelul la camera judiciară centrală a Curții de Conturi. Prin hotărârea din 29 mai 1997, al cărei text a fost depus la grefă la 15 octombrie 1997, camera centrală a respins cererea reclamantului.

în termen rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 1 din Convenție, astfel de cuvinte Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 10. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 30 noiembrie 1977 și s-a încheiat la 15 octombrie 1997. 12. Prin urmare, a durat mai mult de 19 ani și 10 luni, pentru două instanțe. 13. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de a deține un termen rezonabil.

În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința de termen rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (2). Cu privire la aplicarea articolului 41 din convenție 15.În conformitate cu art. 41 din Convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă mai mult decât mai mult decât Õimp pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, îi acordă o satisfacție echitabilă.

16. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile consacrate în jurisprudență, Curtea consideră că este rezonabil să se acorde moștenitorului reclamantului suma de 56 000 000 000 de lire italiene (ITL) pentru daune morale și suma de 4 000 000 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 17. Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 2,5 % l an.

Prin aceste motive, Curtea, în mod unanim, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească moștenitorului reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 56 000 000 (cincizeci și șase de milioane) lire italiene pentru daune morale și 4 000 000 (patru milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 2,5 % l an de la expirarea acestui termen și până la plată. Făcută în franceză, apoi comunicată în scris la 21 noiembrie 2000, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul Michael O Elisabeth Palm Moduleer Președinte

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE G.G. c. ITALIE (Requête n° 44367/98) ARRÊT STRASBOURG 21 novembre 2000 DÉFINITIF 21/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive. En l’affaire G.G. c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de : M me E. Palm, présidente , M. B. Conforti , M. L. Ferrari Bravo , M. Gaukur Jörundsson , M. R. Türmen , M. B. Zupančič , M. T. Panțîru , juges , et de M. M. O’Boyle , greffier de section ; Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 24 octobre 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

9. Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (…) qui décidera (…) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (…) »