CtEDO 12.04.2001 Auto

D'AGOSTINO contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
12.04.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement recevable;Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
D'AGOSTINO contre l'ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererilor nr. 54290/00 și 54310/00 prezentate de Francesco D'Agostino împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 12 aprilie 2001 într-o cameră compusă din Thomassen președinte dnii Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțančič Panteur Maruste judecători și dnii O Având în vedere cererile sus-menționate depuse la 23 martie și 17 noiembrie 1998 și înregistrate la 25 ianuarie 2000, după ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1946 și rezident la Aversa (Caserta). Cererea privește trei proceduri ale căror fapte, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Prima procedură La 27 ianuarie 1973, reclamantul a introdus în fața Curții de Conturi o acțiune (Reg. Segr. n. 095310), în vederea obținerii anulării deciziei ministrului Apărării (D.M. nr. 599) de refuzare a unei satisfacții echitabile din cauza faptului că au fost supuse exercitării funcțiilor sale. Legea nr. 19/94, de înființare a camerelor regionale ale Curții de Conturi, la o dată nespecificată, dosarul a fost transmis Camerei Regionale din Campania. La 10 ianuarie 1996, reclamantul a declarat că dorește să continue procedura. În decembrie 1999, Camera Regională s-a alăturat cauzei cu cea menționată mai jos, și-a declarat lipsa de competență în ceea ce privește prima acțiune și a ordonat Ministerului Apărării să depună documente la grefă. A doua procedură la 20 ianuarie 1983, reclamantul a înaintat Curții de Conturi o a doua acțiune privind obținerea anulării unei decizii a ministrului Apărării prin care se refuza acordarea unei pensii de nivel superior celei pe care o descentraliza în 1994 a Curții de Conturi, la o dată nespecificată, dosarul a fost transmis Camerei Regionale din Campania a Curții de Conturi. Printr-o hotărâre nefinalizată din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 13 decembrie 1999, camera regională s-a alăturat cauzei cu cea menționată anterior, și-a declarat lipsa de competență în ceea ce privește prima acțiune și a ordonat Ministerului Apărării să depună documente la grefă. A treia procedură Reclamantul susține că, la 20 noiembrie 1971, a depus o acțiune în fața Curții de Conturi în vederea anulării deciziei ministrului Apărării (D.M. nr. 1202) prin care a refuzat să îi acorde o pensie de nivel superior, reclamantul susține că numărul de registru general pe care Curtea de Conturi afirmă că l-a acordat primei acțiuni (Reg. Segur). N. 095310), care se referea în realitate la această cauză. El afirmă că, deși a pierdut copia acțiunii, el nu a suspectat niciodată dispariția dosarului atât timp cât orice comunicare primită de Curtea de Conturi, în ultimă instanță, comunicarea datei ultimei ședințe, afirma că obiectul acțiunii era D.M. 1202. În ceea ce privește dispariția în timpul hotărârii definitive prin care Curtea de Conturi susținea că reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 599 și nu a Deciziei nr. 1202. Totuși, nu a putut demonstra că a introdus o acțiune la 20 noiembrie 1971 sau la o altă dată, în vederea obținerii anulării deciziei nr. 1202. Având în vedere similitudinea pe care o prezintă cererile menționate mai sus, Curtea consideră că este oportun să se pronunțe reunirea lor în temeiul articolului 43 din Regulamentul Curții. Acuzarea reclamantului privește durata a trei proceduri în litigiu. Prima, care a început la 27 ianuarie 1973 și a fost încheiată la 13 decembrie 1999, a durat mai mult de douăzeci și șase de ani și nouă de luni pentru o instanță. Cu toate acestea, perioada care trebuie luată în considerare începe numai odată cu intrarea în vigoare, la 1 august 1973, a recunoașterii dreptului individual de recurs de către Italia și, prin urmare, este de peste 26 de ani și patru luni pentru o instanță. A doua, care a început la 20 ianuarie 1983 și era încă în curs de desfășurare la 13 decembrie 1999, a durat deja aproximativ 16 ani și zece luni pentru o instanță. Potrivit reclamantului, durata primelor două proceduri nu corespunde cerinței termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, această parte a ânuirii trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond în ceea ce privește primele două proceduri. În ceea ce privește cea de a treia procedură, Curtea constată că mai multe comunicări transmise de Curtea de Conturi reclamantului indicau ca obiect anularea Deciziei nr. 1202 și că, prin urmare, reclamantul putea considera în mod legitim că o procedură se referea la această decizie. Cu toate acestea, potrivit informațiilor de care dispune Curtea cu privire la criteriile care reglementează numerele de registru ale recursurilor depuse la Curtea de Conturi, pare rezonabil ca numărul de registru 095310 să fi putut fi atribuit unei căi de atac depuse în ianuarie 1973 și nu unuia care ar fi fost depus la sfârșitul anului 1971. Prin urmare, având în vedere că reclamantul nu a putut demonstra că a depus o altă cale de atac în noiembrie 1971, această parte a cauzei reclamantului este în mod evident greșit întemeiată în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să unească cererile nr. 54290/00 și 54310/00 ; Declară cererile admisibile în ceea ce privește plângerile formulate de reclamant cu privire la durata excesivă a procedurilor inițiate la 27 ianuarie 1973 și 20 ianuarie 1983 în fața Curții de Conturi, toate mijloacele de fond rezervate Declară cererile inadmisibile pentru surplus. Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-04-12
0,96
FERRARI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 54287/00 présentée par Sergio Ferrari contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 12 avril 2001 en une chambre composée de M me W. T
CtEDO 2001-04-12
0,96
PRETE contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 54279/00 présentée par Teresa Prete contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 12 avril 2001 en une chambre composée de M me W. Tho
CtEDO 2001-04-12
0,96
SPATRISANO contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 54303/00 présentée par Pasquale Spatrisano contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 12 avril 2001 en une chambre composée de M me
CtEDO 2001-04-12
0,96
PICANO contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 54318/00 présentée par Antonio Picano contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 12 avril 2001 en une chambre composée de M me W. T
CtEDO 2002-03-28
0,96
AFFAIRE D'AGOSTINO c. ITALIE
son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito. 2. La Cour (première section) a joint les deux requêtes et les a déclarées recevables le 12 avril 2001. 3. Le 1 er novembre 2001, la Cour a recomposé ses sections (article 25 § 1
Sursă