AFFAIRE D'AGOSTINO c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

28.03.2002

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE D'AGOSTINO c. ITALIE (CtEDO, 2002)

HUDOC · oficial

Secțiunea a treia din GOSTINO c. ITALIA (Cercetările nr. 54290/00 și nr. 54310/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 28 martie 2002 DEFINIF 28/06/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cazul d'Agostino c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto L. F everari Bravo Kūris Zupančič Hedigan Traja judecători și V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 7 martie 2002, renunță hotărârea pe care o reprezintă, adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află două instanțe îndreptate împotriva Republicii Italiene, printre care și un cetățean italian, dl Francesco D'Agostino, care a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 23 martie 1998 în temeiul art. 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și, respectiv, a Libertăților Fundamentale ( În conformitate cu art. 34 din Convenție, la 25 ianuarie 2000 au fost înregistrate cele două acțiuni sub numerele de dosar 54290/00 și 54310/00. Guvernul italian (adică, la data de ...) este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea (prima secțiune) a anexat cele două cereri și le-a declarat admisibile la data de 12 Aprilie 2001. La 1 noiembrie 2001, Curtea și-a reformulat secțiunile (art. 1 din Regulamentul de procedură). Prezentele cereri au fost atribuite noii secțiuni. La 27 ianuarie 1973, reclamantul a introdus în fața Curții de Conturi o acțiune în vederea anulării deciziei ministrului Apărării prin care a refuzat să îi acorde o satisfacție echitabilă din cauza faptului că a avut loc în exercitarea atribuțiilor sale. În urma Legii nr. 19/94, de înființare a camerelor regionale ale Curții de Conturi, la o dată nespecificată, dosarul a fost transmis Camerei Regionale din Campania. La 10 ianuarie 1996, reclamantul a declarat că dorește să continue procedura. 1999, Camera Regională s-a alăturat cauzei cu cea menționată mai jos, și-a declarat lipsa de competență în ceea ce privește prima acțiune și a ordonat Ministerului Apărării să depună documente la grefă. A doua procedură La 20 ianuarie 1983, reclamantul a introdus în fața Curții de Conturi o a doua acțiune în vederea anulării unei decizii a ministrului Apărării prin care a refuzat să îi acorde o pensie de nivel superior celei pe care o primise. 10. Ca urmare a descentralizării în 1994 a Curții de Conturi, la o dată nespecificată dosarul a fost transmis Camerei Regionale de la Campania a Curții de Conturi. 11. În decembrie 1999, Camera Regională s-a alăturat cauzei cu cea menționată mai sus, și-a declarat lipsa de competență în ceea ce privește prima acțiune și a ordonat Ministerului Apărării să depună documente la grefă. La 23 noiembrie 2000, Ministerul Apărării a trimis documentele solicitate. Prin urmare, o nouă audiere a fost stabilită la 11 octombrie 2001. 13. În ziua următoare, Camera Regională a constatat că documentația prezentată de Ministerul Apărării se referea la cererile prezentate de reclamant pentru anularea decretului ministrului nr. 1202/71, fără ca ministerul să fi trimis dosarele; prin urmare, judecătorul dispunea de dosarele referitoare la astfel de cereri și a retrimis cauza la o dată nespecificată. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE14, reclamantul susține că durata procedurilor a încălcat principiul termenului rezonabil de termen, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 15. Prin urmare, prima procedură a durat mai mult de 26 de ani și 10 luni pentru o instanță. Cu toate acestea, perioada care trebuie luată în considerare începe numai cu luarea în considerare a dreptului individual la recurs la 1 august 1973 de către Italia și, prin urmare, este mai mare de 26 de ani și patru luni pentru o instanță. 18. Perioada care trebuie luată în considerare a început pentru a doua procedură la 20 1 ianuarie 1983 și era încă în curs de desfășurare la 11 octombrie 2001 19. Prin urmare, a doua procedură a durat mai mult de 18 ani opt luni pentru o instanță. 20. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de a deține un termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurilor în litigiu nu corespunde cerinței În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune 23. Reclamantul solicită 80 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit pentru prima procedură și 35 000 000 ITL pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit pentru a doua procedură. Reclamantul solicită, de asemenea, 3 900 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile efectuate în fața Curții. 26. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR pentru procedura în fața Curții și acordul la care se acordă reclamantului. Interese moratorii 27. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în L că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 3 % l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 28 martie 2002, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Modululer Președintele