CtEDO 23.10.2001 Auto

AFFAIRE GUSSO ET GRASSO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
23.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Dommage matériel - demande rejetée;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE GUSSO ET GRASSO c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA GUSSO ȘI GRASSO c. ITALIA (Cercetarea nr. 44502/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 23 octombrie 2001 DEFINIF 23/01/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Gusso și Grasso c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din Domnii J.-P. Costa președinte Fuhrmann Kūris Tulkens dnii Jungwiert Traja judecători del Tufo, judecător ad hoc, și al dlui T.L. Early grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 2 octombrie 2001, Rend la hotărâre, adoptat la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, inclusiv resortisanți italieni, domnul Gino Gusso și domnul M. Maria Grasso ( A. Castro, avocat în Biancavilla (Catane). Guvernul italian (atlée) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 26 septembrie 2000. La 9 noiembrie 1990, reclamanții l-au numit pe domnul D. în fața Tribunalului din Catania pentru a obține restituirea mai multor clădiri și repararea daunelor suferite ca urmare a ocupației lor de către pârât. La prima ședință, care a avut loc la data de 15 octombrie 1991 ca urmare a unei trimiteri din oficiu, părțile și-au prezentat concluziile. Lanț de pledoarii în fața camerei competente a avut loc la 7 ianuarie 1993. Printr-o hotărâre din 14 ianuarie 1993, al cărei text a fost depus la grefă la 5 aprilie 1993, tribunalul a făcut parte din dreptul la cererea reclamanților. La 19 octombrie 1993, pârâtul a solicitat judecătorului să declare hotărârea judecătorului executoriu cu titlu provizoriu și judecătorul și-a rezervat hotărârea. ; printr-o ordonanță în afara ședinței din 10 mai 1994, al cărei text a fost depus la grefă la 12 mai 1994, judecătorul a respins această cerere și a stabilit prezentarea concluziilor la 30 iunie 1994; totuși, această audiere a fost amânată de două ori, dintre care una la cererea părților și una deoarece grefa nu a depus la dosar documentele privind procedura de primă instanță. La 15 decembrie 1994, părțile și-au prezentat concluziile, în timp ce constată că grefa nu a depus încă la dosar documentele solicitate. După o trimitere din oficiu, între 7 martie 1997 și 22 iunie 1998, au avut loc patru ședințe de pledoarie. După fiecare audiere a pledoariilor, Curtea a ordonat grefei să depună la dosar documente referitoare la procedura de primă instanță. A cincea ședință a pledoariilor a avut loc la 30 noiembrie 1998. printr-o ordonanță din 3 decembrie 1998, al cărei text a fost depus la grefă la 9 noiembrie 1998 În decembrie 1998, instanța a declarat încetarea procedurii, deoarece în fața instanței din Catania se afla în timpul unui proces de verificare a validității unui document important. La 11 septembrie 2001, procedura nu a fost încă reluată. în termen rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 1 din Convenție, astfel de cuvinte Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care trebuie luată în considerare a început la 9 noiembrie 1990 și a fost întreruptă la 9 decembrie 1998 din cauza unei cauze preliminare încă în curs de desfășurare la 11 septembrie 2001 11. La 9 decembrie 1998, aceasta durase deja opt ani și o lună pentru două instanțe. 12. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de a deține un termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În ceea ce privește aplicarea articolului 41 din Convenție14, în conformitate cu art. 41 din Convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Părțile contractante nu permite să se dea la o parte pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții pârâte, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 15. Reclamanții solicită în general 25 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudicii materiale și 20 000 000 ITL pentru prejudiciile morale pe care le-ar fi suferit. 16. Curtea nu are nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde fiecărui reclamant 10 000 000 000 ITL pentru daune morale. Costuri și cheltuieli de judecată 17. De asemenea, reclamanții solicită 8 081 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne 18. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale. Interese moratorii 19. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A spus în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 10 000 000 (zece milioane) lire italiene pentru daune morale că această sumă va crește cu un interes simplu de 3,5% l an de la data la care Expiră acest termen și până la plată Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 23 octombrie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul T.L. Early J.-P. Costa Modululr Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-23
0,98
AFFAIRE G. ET C.C. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE G. ET C.C. c. ITALIE (Requête n° 44510/98) ARRÊT STRASBOURG 23 octobre 2001 DÉFINITIF 27/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE G.C. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE G.C. c. ITALIE (Requête n° 44441/98) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme avant la par
CtEDO 2001-12-11
0,97
AFFAIRE P. ET M.O. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE P. et M.O. c. ITALIE (Requête n° 51692/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE GRASSI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE GRASSI c. ITALIE (Requête n° 44430/98) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2000-11-16
0,97
AFFAIRE G.S. ET L.M. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE G.S. ET L.M. c. ITALIE (Requête n° 46543/99) ARRÊT STRASBOURG 16 novembre 2000 DÉFINITIF 16/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
Sursă