Betti împotriva Italiei

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 54316/00 prezentate de Gelso Betti împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor LUI Õ (secțiunea I), care are loc la 12 aprilie 2001 într-o cameră compusă din Thomassen președinte dnii Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru Maruste judecători și din dl O maio Boyle grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 28 ianuarie 1999 și înregistrată la 25 ianuarie 2000, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1930 și rezident în Foligno (Perouse). Acesta este reprezentat în fața Curții de către M Marina Bocci, avocată în Peru. La 25 iulie 1973, reclamantul a introdus în fața Curții de Conturi o acțiune în vederea anulării unei decizii a ministrului Apărării prin care a refuzat să îi acorde o pensie, pe motiv că incapacitatea sa nu se datora exercitării funcțiilor sale în timpul serviciului militar.

Această decizie fusese adoptată în executarea unei hotărâri a Curții de Conturi din 1971. Ca urmare a descentralizării în 1994 a Curții de Conturi, la o dată nespecificată dosarul a fost transmis Camerei Regionale din Umbria. L a fost stabilit la 22 aprilie 1998. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 24 august 1998, Camera Regională a Curții de Conturi a respins cererea reclamantului. Curtea a constatat că a existat deja o hotărâre, în 1971, într-o procedură având același obiect și că reclamantul ar fi trebuit să interjere apelul la hotărârea suscitată, în loc să solicite anularea unei decizii luate în executarea hotărârii. ÎN Â Prima cauză a reclamantului se referă la durata procedurii în litigiu.

Această procedură, care a început la 25 iulie 1973 și sa se încheie la 24 august 1998, a durat aproximativ 25 de ani și o lună pentru o instanță. Cu toate acestea, perioada care trebuie luată în considerare nu începe decât cu luarea în considerare a efectului, la 1 August 1973, recunoașterea dreptului individual de recurs de către Italia și, prin urmare, este de peste 25 de ani pentru o instanță. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu satisface cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și imputarea litigiului pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond.

De asemenea, reclamantul se plânge de încălcarea articolului 6 alineatul (1) în măsura în care durata procedurii i-ar fi permis să aibă acces la o instanță în sensul acestei dispoziții a convenției pentru a se pronunța asupra controversei. Curtea constată că reclamantul a putut depune acțiunea și că a obținut o decizie. Prin urmare, aceasta nu percepe nicio aparență de încălcare a acestei dispoziții și consideră că această cauză este în mod evident greșit întemeiată în conformitate cu art. 35 alin. (3) și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă în ceea ce privește plângerile formulate de reclamant cu privire la durata excesivă a procedurii inițiate la 25 iulie 1973 în fața Curții de Conturi, toate mijloacele de fond rezervate Declară cererea inadmisibilă pentru surplus.

Michael O

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 54316/00 présentée par Gelso Betti contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 12 avril 2001 en une chambre composée de M me W. Thomassen , présidente , MM. L. Ferrari Bravo , Gaukur Jörundsson , R. Türmen , B. Zupančič , T. Panțîru , R. Maruste , juges , et de M. M. O’Boyle , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 28 janvier 1999 et enregistrée le 25 janvier 2000, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1930 et résidant à Foligno (Pérouse). Il est représenté devant la Cour par M e Marina Bocci, avocate à Pérouse. Le 25 juillet 1973, le requérant introduisit devant la Cour des comptes un recours visant à obtenir l'annulation d’une décision du ministre de la Défense refusant de lui accorder une pension, au motif que son infirmité n'était pas due à l'exercice de ses fonctions pendant le service militaire.

Ladite décision avait été prise en exécution d’un arrêt de la Cour des comptes de 1971. Suite à la décentralisation en 1994 de la Cour des comptes, à une date non précisée le dossier fut transmis à la chambre régionale d’Ombrie. L’audience fut fixée au 22 avril 1998. Par un arrêt du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 24 août 1998, la chambre régionale d’Ombrie de la Cour des comptes rejeta la demande du requérant. La Cour constata qu’il y avait déjà eu un arrêt, en 1971, dans une procédure ayant le même objet et que le requérant aurait dû interjeter appel de l’arrêt susdit, au lieu de demander l’annulation d’une décision prise en exécution de cet arrêt. EN DROIT 1. Le premier grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse.

Cette procédure, qui a débuté le 25 juillet 1973 et s’est terminée le 24 août 1998, a duré environ vingt-cinq ans et un mois pour une instance. Toutefois, la période à considérer ne commence qu’avec la prise d’effet, le 1 er août 1973, de la reconnaissance du droit de recours individuel par l’Italie, et elle est donc de plus de vingt-cinq ans pour une instance. Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

2. Le requérant se plaint également de la violation de l'article 6 § 1 dans la mesure où la durée de la procédure lui aurait empêché d’avoir accès à un tribunal au sens de cette disposition de la Convention pour faire statuer sur la controverse. La Cour constate que le requérant a pu déposer le recours et qu’il a obtenu une décision. Partant, elle n’aperçoit aucune apparence de violation de cette disposition et estime que ce grief est manifestement mal fondés selon l’article 35 § 3 et doit être rejeté conformément à l’article 35 § 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête recevable quant au grief tiré par le requérant de la durée excessive de la procédure engagée le 25 juillet 1973 devant la Cour des comptes, tous moyens de fond réservés ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus.

Michael O’Boyle Wilhelmina Thomassen Greffier Présidente