AFFAIRE BETTI c. ITALIE

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA BETTI c. ITALIA (solicitarea nr. 54316/00) HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 28 martie 2002 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Betti c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto . Ferrari Bravo, Kūris Zupančič Hedigan Traja judecători și a dlui V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 7 martie 2002, înmânează hotărârea, adoptat la această dată de procedură A la data inițială a cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant italian, dl Gelso Betti ( La 28 ianuarie 1999, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăilor Fundamentale ( Leanza și de coagentul său, dl V. Esposito. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plângea de durata unei proceduri civile. Curtea (prima secțiune) a declarat cererea admisibilă la 12 aprilie 2001. La 1 noiembrie 2001, Curtea și-a reformulat secțiunile [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită noii secțiuni. La 28 ianuarie 2002, după un schimb de corespondență, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 22 februarie 2002 și respectiv 8 februarie 2002, guvernul și reclamantul au prezentat declarații oficiale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 25 iulie 1973, reclamantul a introdus în fața Curții de Conturi o acțiune în vederea anulării unei decizii a ministrului Apărării prin care a refuzat să îi acorde o pensie, pe motiv că incapacitatea sa nu se datora exercitării funcțiilor sale în timpul serviciului militar. Această decizie fusese adoptată în executarea unei hotărâri a Curții de Conturi din 1971. Ca urmare a descentralizării în 1994 a Curții de Conturi, la o dată nespecificată dosarul a fost transmis Camerei Regionale din Umbria. L a fost stabilit la 22 aprilie 1998. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 24 august 1998, Camera Regională dl'Ombrie a respins cererea reclamantului. Ea a constatat că a existat deja o hotărâre, în 1971, într-o procedură având același obiect și că reclamantul ar fi trebuit să interjera apelul la hotărârea în cauză, în loc să solicite anularea unei decizii adoptate în executarea acestei hotărâri. ÎN  n  n  22 februarie 2002, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 54316/00 formulată de dl Gelso Betti, guvernul italian propune ca aceasta să plătească 25 000 000 (25 milioane) lire italiene, adică 12 911,42 euro (doisprezece mii nouă sute unsprezece euro patruzeci și doi de cenți), pentru daune morale și 9 792 000 (9 milioane șapte sute douăzeci și două de mii) lire, adică 5 057,15 euro (cinci mii cincizeci și șapte de euro 15 cenți), pentru cheltuieli și cheltuieli, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu conține nicio apreciere a motivelor care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ Õ Õ Ö Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Õ Ö Ö Ö Õ Ö Ö Ö Ö Õ Ö Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö La 8 februarie 2002, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamant J. Am luat cunoștință de declarația guvernului italian conform căreia este pregătit să plătească domnului Gelso Betti suma de 25 000 000 (25 milioane) lire italiene, adică 12 911,42 euro (doisprezece mii nouă sute unsprezece euro patruzeci și doi de cenți), pentru paguba morală și 9 792 000 (9 milioane șapte sute douăzeci și două de mii) lire, adică 5 057,15 euro (cinci mii cincizeci și șapte de euro 15 cenți), pentru cheltuieli și cheltuieli în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care a generat cererea nr. 54316/00 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, domnul Betti s Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine din convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 12. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cauza rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 28 martie 2002, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Res Modululer Președinte

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE BETTI c. ITALIE

(Requête n° 54316/00)

ARRÊT

(Règlement amiable)

STRASBOURG

28 mars 2002

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Betti c. Italie,

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de

:

MM.

G.

Ress

,

président

,

I.

Cabral Barreto

,

L

. Ferrari Bravo,

P.

Kūris

,

B.

Zupančič

,

J.

Hedigan

,

K.

Traja

,

juges

,

et de M. V.

Berger

,

greffier de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 7 mars 2002,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont un ressortissant italien, M. Gelso Betti («

le requérant

»), a saisi la Cour le 28 janvier 1999 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («

la Convention

»). La requête a été enregistrée le 25 janvier 2000 sous le numéro de dossier 54316/00.

2.

Le requérant est représenté par M

e

M. Bocci, avocate à Pérouse. Le gouvernement italien («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M.

U.

Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito.

3.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée d’une procédure civile. La Cour (première section) a déclaré la requête recevable le 12 avril 2001.

4.

Le 1

er

novembre 2001, la Cour a recomposé ses sections (article 25 §

1 du règlement). La présente requête a été attribuée à la nouvelle troisième section.

5.

Le 28 janvier 2002, après un échange de correspondance, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Les 22 février 2002 et 8 février 2002 respectivement, le Gouvernement et le requérant ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.

EN FAIT

6.

Le 25 juillet 1973, le requérant introduisit devant la Cour des comptes un recours visant à

obtenir l'annulation d’une décision du ministre de la Défense refusant de lui accorder une pension, au motif que son infirmité n'était pas due à l'exercice de ses fonctions pendant le service militaire. Ladite décision avait été prise en exécution d’un arrêt de la Cour des comptes de 1971.

7.

Suite à la décentralisation en 1994 de la Cour des comptes, à une date non précisée le dossier fut transmis à la chambre régionale d’Ombrie. L’audience fut fixée au 22 avril 1998.

8.

Par un arrêt du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 24

août

1998, la chambre régionale d’Ombrie rejeta la demande du requérant. Elle constata qu’il y avait déjà eu un arrêt, en 1971, dans une procédure ayant le même objet et que le requérant aurait dû interjeter appel de l’arrêt en question, au lieu de demander l’annulation d’une décision prise en exécution de cet arrêt.

EN DROIT

9.

Le 22 février 2002, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

«

Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n°

54316/00 introduite par M. Gelso Betti, le gouvernement italien offre de verser à celui-ci la somme de 25

000

000 (vingt-cinq millions) lires italiennes, soit 12

911,42 euros (douze mille neuf cent onze euros quarante-deux centimes), au titre du dommage moral et 9

792

000 (neuf millions sept cent quatre-vingt-douze mille) lires, soit 5

057,15 euros (cinq mille cinquante-sept euros quinze centimes), pour frais et dépens, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article

39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

La présente déclaration tient compte de la durée de la procédure mais ne comporte aucune appréciation des raisons qui peuvent justifier une telle durée en droit interne.

En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre en vertu de l’article 43 § 1 de la Convention.

»

10.

Le 8 février 2002, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le requérant

:

«

J’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement

italien selon laquelle il est prêt à verser à M. Gelso Betti la somme de 25

000

000 (vingt-cinq millions) lires italiennes, soit 12

911,42 euros (douze mille neuf cent onze euros quarante-deux centimes), au titre du dommage moral et 9

792

000 (neuf millions sept cent quatre-vingt-douze mille) lires, soit 5

057,15 euros (cinq mille cinquante-sept euros quinze centimes), pour frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n°

54316/00 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.

J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.

La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.

En outre, M. Betti s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.

»

11.

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme, tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1

in fine

de la Convention et 62

12.

Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Décide

de rayer l’affaire du rôle

;

2.

Prend acte

de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 28 mars 2002, en application de l’article

77 §§ 2 et 3 du règlement

.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Greffier

Président