CtEDO 06.12.2001 Auto

AFFAIRE CENTI c. ITALIE (n° 1)

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
06.12.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE CENTI c. ITALIE (n° 1) (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA CENTI c. Italia (nr. 1) (solicitarea nr. 44421/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 6 decembrie 2001 DEFINITIVF 06/03/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Centi c. Italia (nr. 1), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din domni. Ress președintele Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve judecători Ferrari Bravo, judecător ad hoc, și al domnului V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 15 noiembrie 2001, rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant italian, dl Stanislavao Centi, a sesizat Comisia Europeană cu privire la Drepturile Lapei la 11 iunie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( La 13 noiembrie 1998, cererea a fost înregistrată sub numărul de dosar 44421/98. Guvernul italian ( 1 din regulament. Această cerere a fost atribuită noii secțiuni. De fapt, la 19 decembrie 1990, dl D. l-a numit pe reclamant, dnii R. și S. și compania de asigurări A. în fața tribunalului din L iulie 1991 a fost amânat din oficiu la 17 iulie 1991. În acea zi, judecătorul a autorizat apelul ca garanție al societății de asigurări M. la cererea companiei A. La 13 ianuarie 1992, aceasta din urmă a renunțat la cererea de garanție, iar reclamantul la audierea martorilor. 1992, compania pârâtă a prezentat o audiere a dlui S. S., iar reclamantul a insistat în cererea sa de audiere a martorilor. La data de 28 septembrie 1992, instanța a aprobat audierea părților, care a avut loc la 21 iunie și 18 octombrie 1993. La data de 22 februarie 1993. În decembrie 1993, părțile au solicitat audierea martorilor și, printr-o ordonanță din 10 ianuarie 1994, judecătorul de punere în funcțiune a aprobat audierea menționată. La 21 martie 1994. La 23 mai 1994, judecătorul a numit un expert la cererea dlui D. și compania de asigurări L. s-a constituit în procedura de fuziune cu compania A. 24 În octombrie 1994, judecătorul a numit un alt expert, care a depus jurământul la 19 decembrie 1994. La 10 aprilie 1995, judecătorul a amânat cazul la 26 iunie 1995. Această audiere a fost amânată din oficiu la 17 iulie 1995. La 13 noiembrie 1995, judecătorul a stabilit data prezentării concluziilor la 12 februarie 1996. Printr-o ordonanță din 2 martie 1998, al cărei text a fost depus la grefa din 17 martie 1998, Tribunalul a redeschis punerea în funcțiune, a ordonat reînnoirea notificării către domnul S. și a declarat compania A. defectă, deoarece nu era posibil să se determine cine era administratorul acesteia. La 28 septembrie 1998, reclamantul și reclamantul au constatat că notificarea adresată domnului S. a fost efectuată în mod regulat, iar societatea domnului M. s-a constituit în procedura de fuziune cu compania L., care a absorbit deja compania A. În aceeași zi părțile și-au prezentat concluziile și au fost stabilite la 17 ianuarie 1999. Această audiere a fost amânată din oficiu la 20 ianuarie 1999, însă nu a avut loc deoarece cauza a fost atribuită colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (sezione stralcio). Sezioni stralcio , compuse dintr-un judecător titular, în calitate de președinte, și doi judecători onorari au fost creați în temeiul art. 90 alin. (5) din Legea nr. 353/1990 (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 534/1995) în scopul de a absorbi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Termenul care trebuie luat în considerare a început la 19 decembrie 1990 și s-a încheiat la 26 februarie 2001 11. Prin urmare, a durat aproximativ zece ani și două luni pentru o instanță. 12. Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. (1). Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 47 500 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 16. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 14 000 de euro (EUR) pentru prejudiciul moral. Provizioane și cheltuieli de judecată 17. Reclamantul solicită, de asemenea, 22 736 780 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și, în același timp, înmânează Curții pentru cele suportate în fața sa. 18. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 500 EUR pentru procedura în fața Curții și acordă reclamantului. Interese moratorii 19. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3,5% l an. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L 44 alin. (2) din Convenție, 14 000 EUR (14 000 EUR) pentru daune morale și 500 EUR (cinci sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plată Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 6 decembrie 2001, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Moduleer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-12-06
0,99
AFFAIRE CENTI c. ITALIE (n° 2)
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CENTI c. ITALIE (n° 2) (Requête n° 44432/98) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2001-12-06
0,98
AFFAIRE C.A.I.F. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE C.A.I.F. c. ITALIE (Requête n° 49302/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE GRASSI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE GRASSI c. ITALIE (Requête n° 44430/98) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-01-16
0,97
AFFAIRE P.I. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE P.I. c. ITALIE (Requête n° 47000/99) ARRÊT STRASBOURG 16 janvier 2001 DÉFINITIF 16/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE SILVESTRI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE SILVESTRI c. ITALIE (Requête n° 44400/98) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
Sursă